Biserica „Sf. Ierarh Nicolae” din Olteţ

De curând, la invitaţia părintelui paroh Ovidiu Bostan, am intrat pentru prima dată în biserica din Olteţ, cu ocazia săvârşirii Tainei Sf. Maslu. Am găsit aici o biserică frumoasă, luminoasă şi îngrijită, care are tot ce-i trebuie: pictură, strane noi şi mobilier sculptat în lemn de stejar. I-am fericit pe aceşti oameni binecuvântaţi de Dumnezeu, care se bucură de un asemenea locaş de cult, dar şi de un preot pe care eu îl cunosc de ceva vreme ca fiind un rugător puternic, un om serios şi sensibil, dedicat slujirii lui Dumnezeu prin preoţie.



Olteţul se află pe DN1 înspre Sibiu, la 17 km de Făgăraş. Numele localităţii este recent, din cele mai vechi timpuri şi până în vremea regimului comunist purtând numele de Beşimbac.
În ceea ce priveşte istoria vieţii bisericeşti a satului, primul eveniment care trebuie marcat este apariţia uniaţiei. Începând cu anul 1697 în Transilvania se instalează regimul habsburgic. La scurt timp, stăpânirea, ca să îi supună mai uşor pe români, care prin credinţa lor ortodoxă ţineau legătura cu fraţii lor de peste munţi, încearcă să le impună greco-catolicismul, mai întâi cu forţa, apoi ispitindu-i cu tot felul de avantaje materiale şi sociale. Aşa pătrunde şi în Beşimbac uniaţia, iar în 1732 conscripţia episcopului greco-catolic Inochentie Micu consemnează că se înfiinţase deja aici o parohie unită care avea 150 de suflete. Pe la anul 1760 erau doi preoţi uniţi la 17 familii şi 3 preoţi ortodocşi la 57 de familii. Biserica satului era folosită de greco-catolici, ortodocşii neavând biserică.

Din datele consemnate se vede deci că greco-catolicismul a pătruns treptat în Beşimbac, însă într-un final a cuprins tot satul. Istoricul Ştefan Meteş consemnează cum s-a făcut şi „convertirea” celor din urmă ortodocşi: în sat erau doi preoţi; cel unit şi avea un băiat, iar cel ortodox o fată. Băiatul vroia să devină preot şi fata era bucuroasă să fie preoteasă în satul ei. S-au luat cu binecuvântarea celor două confesiuni, iar confesiunea bărbatului a învins. „Aceasta dovedeşte încă odată ce încurcătură zadarnică şi ce copilărie, care se sfarmă de cea dintâi potrivire a intereselor, e această dezbinare a românilor în două legi de acelaşi rit, în două trupuri pentru aceeaşi faţă“ – remarcă Nicolae Iorga.

În 1948, tot în urma presiunii autorităţilor, ca şi la 1700, are loc o schimbare în masă a confesiunii multor făgărăşeni. În sens invers de data aceasta, adică de la greco-catolicism revin la ortodoxie. Atunci s-au întors şi olteţenii; după 1989, când au primit libertate religioasă, au ales să rămână ortodocşi.

Biserica actuală din Olteţ, cu hramul „Sf. Ierarh Nicolae”, a fost construită în anul 1878 pe cheltuiala credincioşilor. Are formă de navă, cu ferestre largi care o fac să aibă un interior luminos. Iconostasul a fost realizat în anul 1925 din panouri de lemn de stejar, cu icoane aplicate pe pânză, executate în ulei.

Pictura bisericii este bizantină, realizată în frescă în anul 1983, de pictorul Pavel Virgil din Olteţ, paroh fiind preotul Ioan Malanca. În acelaşi an, la 6 decembrie, biserica a fost sfinţită de ÎPS Antonie Plămădeală.

Înfrumuseţarea bisericii a fost continuată de preotul Gheorghe Cismaş, paroh între 1986-2007, în timpul căruia lăcaşul de cult a fost împodobit cu icoane prăznicare noi, strane foarte frumos sculptate în lemn de stejar (2002), geamuri de tip termopan cu semnul crucii pe ele, cu rame care imită lemnul de nuc. Prin strădania aceluiaşi preot şi a credincioşilor olteţeni au fost schimbate podelele cu altele noi din lemn, biserica a fost mochetată, iar din 2006 are încălzire centrală pe gaz.

În anul 2007, la venirea părintelui Ovidiu Bostan, s-a renovat şi casa parohială, construită încă din 1955, dar care nu fusese locuită de mai bine de 20 de ani. Astfel credincioşii din Olteţ se pot bucura astăzi de o biserică frumoasă, dar şi de un preot vrednic pe care îl au la îndemână la orice ceas din zi şi din noapte.

Natalia Corlean

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 19 - august 2008