Ce muzică trebuie să asculte un tânăr creştin? Eu eram pasionată de muzica rock înainte, să zicem, să încep să merg la biserică, dar şi acum mai ascult unele melodii care-mi plac. Dar un creştin adevărat trebuie să-I slujească lui Dumnezeu în toate aspectele vieţii sale, nu? De aceea vă întreb, credeţi că e dăunătoare într-un fel această muzică (ştiu că sunt exagerări de tot felul în muzica rock, dar nu la ele mă refer, niciodată nu le-am simpatizat)? Vă rog să-mi răspundeţi (pe înţeles) dacă este şi de ce este dăunător să ascultăm şi astfel de muzică şi ce muzică e potrivită pentru un tânăr care ar vrea să asculte de poruncile Bisericii.
Draga mea Ana,
Te îmbrăţişez şi-ţi mulţumesc pentru seriozitatea de care dai dovadă. Îţi mulţumesc pentru că, fiind tu responsabilă, întregul trup al Bisericii va beneficia de biruinţa ta. Tu, Ana, alegi acum să împlineşti poruncile Domnului pentru că simţi că asta îţi dă Viaţă şi Bucurie. Când Domnul ne dă porunci nu cere ceva de la noi, ci ne dă, prin ele, Puterea Lui fără de care nimic nu putem face spre bucurie şi viaţă. O, dacă oamenii ar pricepe asta! Şi dacă s-ar îndura să asculte după ce pricep! Poate te vei întreba, ca şi mine oarecând, de ce nu se îndură cineva să aleagă Viaţa în locul morţii pe care o mâncăm şi bem, o respirăm şi absorbim prin porii pielii şi prin auz şi miros încă din pântecele mamei? Din cauza vrăjmaşului nostru ucigaş de oameni care ne oferă surogate imediate şi imediat aducătoare de plăcere simţuală. Plăcerea ne robeşte otrăvii care ne ucide. Ca să ieşim din robia ei avem nevoie de Adevărul Care ne face liberi, de Domnul, Care ni Se oferă pe Sine ca să devenim ceea ce a gândit El să fim. Dar trecerea de la robie la libertate e grea, e însoţită de un "sevraj" dureros, e ca o moarte. E moarte. Dar e moartea care duce la Viaţă şi nu la putrezire!
Acum, să revenim la muzică. Ce este muzica, om drag? Este o hrană pentru suflet, pentru partea lui pătimitoare, simţitoare, afectivă. Sunetul muzicii, ca şi cel al cuvintelor, intră în noi, în celulele noastre şi se "scrie" acolo dând o informaţie şi o putere pe care o "mâncăm" şi o folosim apoi în viaţa noastră, în relaţiile noastre... şi, aşa cum pentru trup e foarte important ce mâncăm şi ce bem, la fel de important este şi cu ce sunete şi imagini ne hrănim sufletul. Aşa cum, atunci când devenim conştienţi şi responsabili, încercăm să postim şi să nu mâncăm înlocuitori alimentari care ne ucid trupul, tot aşa ar trebui să postim şi să avem grijă ce mâncăm şi în acest sens.
Muzica rock, dincolo de mesajele verbale violente sau hulitoare, are un ritm care e străin ritmului vieţii puse de Dumnezeu în noi. Viaţa creată de Dumnezeu este armonie şi pace şi bucurie. Dacă vei sta liniştită şi-ţi vei asculta respiraţia sau bătăile inimii, vei auzi ceva din muzica pe care o cântă trupul tău viu. Omul, făptură creatoare "după chipul lui Dumnezeu", are în el puterea şi ştiinţa să facă din melodiile vieţii şi lumii create de Dumnezeu ca o mare simfonie, noi şi noi cântări prin care dă slavă Creatorului pentru desfătarea pe care o trăieşte, când este în armonie cu El, sau dă glas durerii, tristeţii sau neliniştii atunci când se îndepărtează de Izvorul Armoniei. Când însă omul alege să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu pentru durerea pe care o simte ca urmare a îndepărtării de Izvorul Vieţii, această putere creatore se perverteşte şi generează ritmuri adecvate revoltei şi împotrivirii. Dorul de viaţă cade în dorinţă de moarte şi autodistrugere, ca o amară răzbunare pe Creatorul Care nu ne satisface poftele şi dorinţele aşa cum am voi noi, aşa cum ni le sugerează duhurile întunericului care se hrănesc cu aceste revolte ale noastre...
Mulţi tineri, aşa cm ai făcut şi tu, îndrăgesc această muzică răzvrătită şi distructivă pentru că au temeiuri în viaţa lor să se revolte împotriva vieţii la care sunt condamnaţi prin venirea pe lumea într-o lume pe care nu au ales-o şi care e deja bolnavă de ură şi revoltă. Copilul aşteaptă dragoste şi primeşte dezamăgiri. Aşa învaţă să se "apere", să se revolte, să-şi facă "dreptate", sfârşind în a imita răul care l-a mutilat, ducându-l mai departe ca pe un blestem. şi, pentru toate acestea el îl acuză pe Dumnezeu şi se răzbună pe El făcându-şi rău sieşi. Vedem aici inspiraţia demonică a acestei răzvrătiri. Numai diavolul, care ne urăşte, poate să ne sugereze să ne facem rău nouă înşine, pentru că numai el ştie cât de mult ne iubeşte Dumnezeu şi cât de fericiţi am fi dacă am alerga la El ca să primi Viaţă şi Bucurie!
Poate ţi se pare greu să te orientezi în acest hăţiş. Şi este. De aceea Domnul ne-a lăsat porunci simple şi o Biserică Vie cu rânduială simplă, la îndemâna oricui şi oricând. Împlinind poruncile, hrănindu-te cu Domnul şi cu harul Lui, vei învăţa să umbli pe Cale fără poticniri grave. Vei simţi în trupul tău, devenit templu al Duhului Sfânt, care muzică este bună şi care nu pentru sufletul tău. Aşa cum simţi ce hrană este bună şi care nu pentru trupul tău! Până atunci încearcă să fii ascultătoare de Biserică şi de rânduiala ei vindecătoare şi sfinţitoare.
Aşa să te ajute Dumnezeu, copil drag!
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 18 - iulie 2008
Ana
Draga mea Ana,
Te îmbrăţişez şi-ţi mulţumesc pentru seriozitatea de care dai dovadă. Îţi mulţumesc pentru că, fiind tu responsabilă, întregul trup al Bisericii va beneficia de biruinţa ta. Tu, Ana, alegi acum să împlineşti poruncile Domnului pentru că simţi că asta îţi dă Viaţă şi Bucurie. Când Domnul ne dă porunci nu cere ceva de la noi, ci ne dă, prin ele, Puterea Lui fără de care nimic nu putem face spre bucurie şi viaţă. O, dacă oamenii ar pricepe asta! Şi dacă s-ar îndura să asculte după ce pricep! Poate te vei întreba, ca şi mine oarecând, de ce nu se îndură cineva să aleagă Viaţa în locul morţii pe care o mâncăm şi bem, o respirăm şi absorbim prin porii pielii şi prin auz şi miros încă din pântecele mamei? Din cauza vrăjmaşului nostru ucigaş de oameni care ne oferă surogate imediate şi imediat aducătoare de plăcere simţuală. Plăcerea ne robeşte otrăvii care ne ucide. Ca să ieşim din robia ei avem nevoie de Adevărul Care ne face liberi, de Domnul, Care ni Se oferă pe Sine ca să devenim ceea ce a gândit El să fim. Dar trecerea de la robie la libertate e grea, e însoţită de un "sevraj" dureros, e ca o moarte. E moarte. Dar e moartea care duce la Viaţă şi nu la putrezire!
Acum, să revenim la muzică. Ce este muzica, om drag? Este o hrană pentru suflet, pentru partea lui pătimitoare, simţitoare, afectivă. Sunetul muzicii, ca şi cel al cuvintelor, intră în noi, în celulele noastre şi se "scrie" acolo dând o informaţie şi o putere pe care o "mâncăm" şi o folosim apoi în viaţa noastră, în relaţiile noastre... şi, aşa cum pentru trup e foarte important ce mâncăm şi ce bem, la fel de important este şi cu ce sunete şi imagini ne hrănim sufletul. Aşa cum, atunci când devenim conştienţi şi responsabili, încercăm să postim şi să nu mâncăm înlocuitori alimentari care ne ucid trupul, tot aşa ar trebui să postim şi să avem grijă ce mâncăm şi în acest sens.
Muzica rock, dincolo de mesajele verbale violente sau hulitoare, are un ritm care e străin ritmului vieţii puse de Dumnezeu în noi. Viaţa creată de Dumnezeu este armonie şi pace şi bucurie. Dacă vei sta liniştită şi-ţi vei asculta respiraţia sau bătăile inimii, vei auzi ceva din muzica pe care o cântă trupul tău viu. Omul, făptură creatoare "după chipul lui Dumnezeu", are în el puterea şi ştiinţa să facă din melodiile vieţii şi lumii create de Dumnezeu ca o mare simfonie, noi şi noi cântări prin care dă slavă Creatorului pentru desfătarea pe care o trăieşte, când este în armonie cu El, sau dă glas durerii, tristeţii sau neliniştii atunci când se îndepărtează de Izvorul Armoniei. Când însă omul alege să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu pentru durerea pe care o simte ca urmare a îndepărtării de Izvorul Vieţii, această putere creatore se perverteşte şi generează ritmuri adecvate revoltei şi împotrivirii. Dorul de viaţă cade în dorinţă de moarte şi autodistrugere, ca o amară răzbunare pe Creatorul Care nu ne satisface poftele şi dorinţele aşa cum am voi noi, aşa cum ni le sugerează duhurile întunericului care se hrănesc cu aceste revolte ale noastre...
Mulţi tineri, aşa cm ai făcut şi tu, îndrăgesc această muzică răzvrătită şi distructivă pentru că au temeiuri în viaţa lor să se revolte împotriva vieţii la care sunt condamnaţi prin venirea pe lumea într-o lume pe care nu au ales-o şi care e deja bolnavă de ură şi revoltă. Copilul aşteaptă dragoste şi primeşte dezamăgiri. Aşa învaţă să se "apere", să se revolte, să-şi facă "dreptate", sfârşind în a imita răul care l-a mutilat, ducându-l mai departe ca pe un blestem. şi, pentru toate acestea el îl acuză pe Dumnezeu şi se răzbună pe El făcându-şi rău sieşi. Vedem aici inspiraţia demonică a acestei răzvrătiri. Numai diavolul, care ne urăşte, poate să ne sugereze să ne facem rău nouă înşine, pentru că numai el ştie cât de mult ne iubeşte Dumnezeu şi cât de fericiţi am fi dacă am alerga la El ca să primi Viaţă şi Bucurie!
Poate ţi se pare greu să te orientezi în acest hăţiş. Şi este. De aceea Domnul ne-a lăsat porunci simple şi o Biserică Vie cu rânduială simplă, la îndemâna oricui şi oricând. Împlinind poruncile, hrănindu-te cu Domnul şi cu harul Lui, vei învăţa să umbli pe Cale fără poticniri grave. Vei simţi în trupul tău, devenit templu al Duhului Sfânt, care muzică este bună şi care nu pentru sufletul tău. Aşa cum simţi ce hrană este bună şi care nu pentru trupul tău! Până atunci încearcă să fii ascultătoare de Biserică şi de rânduiala ei vindecătoare şi sfinţitoare.
Aşa să te ajute Dumnezeu, copil drag!
M. Siluana
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 18 - iulie 2008
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu