Biserica ,,Buna Vestire’’ din Ucea de Sus

Ucea de Sus este o parohie de la poalele munţilor, cu oameni credincioşi, care au dus mai departe credinţa strămoşilor lor. Ucenii au fost întotdeauna apropiaţi de Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, duhul mănăstirii care l-a avut stareţ pe părintele Arsenie Boca simţindu-se şi acum în spiritualitatea comunităţii. Legătura cu mănăstirea a fost preluată din moşi strămoşi, iar sătenii merg şi acum în timpul verii să îi ajute pe părinţii călugări la muncile câmpului. Despre biserica comunităţii ne povesteşte părintele Alexandru Stanciu, preot paroh din 2006.



Biserică de brad
Biserica din satul Ucea de Sus, cu hramul ,,Buna Vestire’’, există din vremuri îndepărtate, însă din lipsă de date, nu se poate preciza întemeierea ei. Prima atestare documentară o avem din 1680, însă nu se ştie data construirii bisericii. Aici erau doi preoţi iobagi care plăteau dijmă: Popa Marin şi Popa Iuon. Locaşul de cult era din bârne de brad cu tencuială la interior, şi a fost pictat în anul 1712.

Cea mai aproape de cer
Actuala biserică este zidită pe locul celei vechi, între anii 1860-1862, sub păstorirea preoţilor Vasile Purece şi Dimitrie Burs. Fundaţia e făcută din piatră de munte de doi metri grosime, iar zidurile, cu o grosime de 90 cm, sunt din cărămidă şi var, înălţimea pereţilor fiind de 8 metri, iar a turnului de 18 metri.
Arhitectura este în stil roman, cu patru bolţi, care sunt despărţite cu arcuri laterale şi transversale, iar catapeteasma era din zid. Arhitectul constructor - Ioan Wonner din Merghindeal, lângă Agnita – a lucrat după planul dat de inginerul Mitropoliei Sibiu, în urma dispoziţiilor Mitropolitului Andrei Şaguna.
În anul 1924, românii consăteni emigraţi în America, au strâns un fond de 120.000 lei pentru a se procura un ceas în turnul Bisericii. Locaşul de cult se găseşte la cea mai mare altitudine din judeţ.

Renovată şi pictată
Biserica a fost renovată în anul 1940, cu cheltuiala ctitorilor Axente şi Maria Pandrea din Brăila, ca şi prin contribuţia credincioşilor din parohie. Cu ocazia renovării s-au zidit în dreapta şi în stânga turnului două încăperi laterale, una pentru urcarea în cafas şi alta pentru arhivă; s-a înnoit complet acoperişul şi turnul, precum şi geamurile duble în cornier, 9 la număr, dar trei au fost astupate pentru dezvoltarea picturii şi limitarea luminii prea puternice.
În anii 1965-1966, biserica a fost pictată în întregime, cu contribuţia benevolă a credincioşilor, de către pictorul Ioan Căzilă din Sibiu, în stil romano-bizantin; s-a introdus şi lumina electrică.
În anul 1968 catapeteasma de zid a fost demolată şi înlocuită cu o catapeteasmă din lemn de stejar, sculptată de către sculptorul Dumitru Iliescu Călineşti – Piteşti.

Biserica mică
Lângă această biserică mai există un locaş de cult, ridicat în 1899 pentru credincioşii greco-catolici. Situaţia greco-catolicilor din Ucea de Sus a fost una deosebită de majoritatea satelor din Ţara Făgăraşului. Aici, cele 20-30 de familii de greco-catolici s-au întors la Biserica Ortodoxă de bunăvoie, încă din 1924. Ei au considerat un abuz catolicizarea făcută cu forţa după 1700 de către împărăteasa Maria Tereza şi şi-au exprimat dorinţa de a se întoarce împreună cu preotul Bursu, parohul lor, la Biserica din care s-au rupt în secolul XVIII.
Fosta biserică greco-catolică nu a mai fost folosită şi s-a deteriorat foarte mult. Din anul 2004, prin contribuţia credincioşilor, ea a intrat într-un proces de reabilitare, urmând ca în curând să deservească diferite servicii religioase, în special ca şi loc de prohodire a celor plecaţi în veşnicie.

Pr. Alexandru Stanciu

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 17 - iunie 2008