Biserica „Sf. Nicolae“ din Ucea de Jos

Continuăm pelerinajul nostru la bisericile din Ţara Făgăraşului cu un popas la Ucea de Jos. Aici, o biserică impresionantă, cu aer de catedrală, se înalţă semeaţă în mijlocul satului. Parohul ei este din 2007 părintele Ion Tărcuţă, care a moştenit o comunitate păstorită cu multă vrednicie, timp de 47 de ani, de Părintele profesor Ioan Glăjar. Acesta din urmă a fost şi lector la Institutul Teologic din Sibiu, între 1976 şi 1990, iar acum este ghidul nostru în această călătorie în istoria satului şi a bisericii din Ucea de Jos.


Corespondenţe în alte limbi şi ţări
Existenţa satului Ucea de Jos din Ţara Făgăraşului este consemnată, după cunoştinţele noastre până în prezent, în trei documente istorice ce datează din anii 1223, 1475 şi 1509.
Denumirea de UCEA a satului ar proveni, după unii specialişti, din limbile turcă sau tătară, după alţii din limba dacilor, iar după alţii chiar din limba sanscrită. Este interesant de relatat că denumirea localităţii are corespondenţe şi în alte limbi şi ţări. Din multele denumiri menţionate ale istoriei şi apreciate ca provenind din rădăcina UCI, redăm doar câteva: Ucia boljsaja (Rusia), Uci (Polonia), Ucenfu (China), Utschthal (Austria) şi Utsjoki (Finlanda). În Bucureşti există „Strada Ucea“, din care se desprinde „Aleea Ucea“. O vale din Munţii Făgăraş se numeşte „Ucea Mare“, iar alta „Ucişoara“. De la denumirea satului se trage şi numele de familie Uceanu, existent în ţara noastră, ca şi cel de Ucenescu.

Dintotdeauna ortodoxă
Sub raport religios, putem spune – în baza celor mai multe conscripţii vechi – că satul Ucea de Jos a fost în decursul secolelor, în permanenţă, o parohie ortodoxă. Din rândul celor mai vechi preoţi cunoscuţi din documente istorice amintim doar pe primii trei: Popa Oprea (1632), Popa Radu (1637) şi Protopopul Man (1667-1687). De mai târziu, vrednici de amintire pentru realizările lor sunt preoţii Ilie Mânecuţă (1900-1944) şi Marcu Budac (1944-1959). Între anii 1960-2007 paroh a fost Pr. Ioan Glăjar, iar de la 1 martie 2007 slujeşte ca preot paroh părintele Ion Tărcuţă.
În ceea ce priveşte locaşurile de cult ale Parohiei Ucea de Jos, menţionăm că în veacurile XVII-XIX existau două biserici, ambele ortodoxe, una fiind doar a boierilor. Una dintre acestea a dăinui până în 1926, când a fost demolată şi în locul ei a fost construită alta prin străduinţa preotului Ilie Mânecuţă. Biserica nouă, construită în stil bizantin adaptat (plan cruciform şi cu trei turle) a fost sfinţită în 10 iunie 1928 de Mitropolitul Ardealului, Nicolae Bălan, atribuindu-i-se hramul „Sf. Nicolae“.

S-a prăbuşit în urma unor greşeli de calcul
În urma unor reparaţii capitale necesare, ce au constat şi din demolarea turlei Pantocratorului şi construirea alteia în loc, biserica s-a prăbuşit în proporţie de două treimi, în 11 octombrie 1972. Prăbuşirea ei s-a datorat greşelilor de calcul al rezistenţei ansamblului pe care a fost ridicată noua turlă, greşeli săvârşite de autorii proiectului noii turle, specialişti din Serviciul de Proiectare al Direcţiei Monumentelor Istorice Bucureşti. Greşelile de calcul n-au fost depistate nici de Serviciul Tehnic al Arhiepiscopiei Sibiu, care a „verificat“ şi a aprobat proiectul şi a autorizat parohia să îl aplice. Erorile au fost constatate abia după prăbuşire, în urma cercetărilor dispuse de Procuratura Făgăraş şi efectuate, la recomandarea acesteia, de către experţi ai Academiei Române.
Sub păstorirea Pr. Ioan Glăjar, biserica a fost reconstruită şi dotată din nou cu toate obiectele de inventar şi de cult necesare, iar în anii 1993-1999 a fost pictată în tehnica frescă de către pictorii Virgil şi Livia Pavel din Sibiu.
Resfinţirea bisericii a fost săvârşită în 1 iunie 2003 de către P. S. Episcop Visarion, pe atunci Vicarul Arhiepiscopiei Sibiului, iar actualmente Episcopul Eparhiei Tulcea.
Biserica are câteva cărţi vechi şi obiecte de inventar de valoare religioasă, istorică şi culturală.

Pr. pensionar Ioan Glăjar

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 16 - mai 2008