„Ia Tu enervarea mea“

În biserica în care merg de obicei, la Crăciun şi la Paşti e îmbulzeală şi gălăgie mare. S-ar putea deci ca în zilele acelea mai mult să mă enervez decât să mă rog. Ce pot face?

Fii serioasă! Du-te la biserică!
A venit odată o tanti la mine şi mi-a spus: „Părinte, aşa am o ispită!...“ „Ce ispită, soro?“ „Îmi vine să-L înjur pe Dumnezeu!“ „Auzi, da înjuri din inimă, aşa, zdravăn?“ „Da!“ „Fă-o, că de rugat tot nu te rogi din inimă! Măcar fă şi tu ceva din inimă…“ A zâmbit şi a înţeles. După o vreme, stătea luminoasă în biserică.
Te enervează să mergi la biserică? Du-te enervat! Numai du-te, prinde viaţă!...
Atâta ne mai fandosim! E gălăgie în biserică… În discotecă şi prin jurul nostru nu e gălăgie, numai în biserică este. Dacă Crăciunul sau Paştele se transformă într-o ispită a enervării, foarte bine! Biruiţi-vă şi consideraţi-l ultim dar pe care Îl aduceţi lui Hristos de această sărbătoare! Ziceţi: „Doamne, aur, smirnă şi tămâie nu am. De rugat nu prea m-am rugat. Nu am putut posti. Ia Tu enervarea mea şi fă-o linişte!“

Pr. Constantin Necula

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 11 - decembrie 2007