„Drumul nu a fost deloc uşor, dar a fost un drum binecuvântat“

Plecarea părintelui Ionuţ Ilea din Ohaba ne-a întristat puţin pe toţi… A urmat însă o bucurie, pentru că la cârma parohiei a venit un prieten al lui, tot codlean. Îl ştiam ca om de nădejde din poveştile părintelui Ionuţ despre muncile grele de la casa parohială, în care prietenul lui l-a ajutat mult, deşi bătea drum lung până în sat şi mai avea şi facultatea pe deasupra… Între timp, tânărul de atunci a terminat studiile, s-a căsătorit şi acum este părintele Lucian, paroh în Ohaba.


Părinte, aţi fost instalat de curând ca preot paroh în satul Ohaba. Ştiu că eraţi oarecum familiar cu această parohie, fiind prieten cu predecesorul dumneavoastră, părintele Ionuţ Ilea. Nu vă gândeaţi niciodată că îi veţi lua locul…
Da, este adevărat, sunt prieten cu părintele Ionuţ. Ne-am cunoscut în perioada liceului. Amândoi mergeam destul de des la mânăstirea Frăsinei, având acelaşi duhovnic.
Anul trecut, la un moment dat, părintele Ionuţ a avut nevoie de ajutorul meu, la construirea casei parohiale din Ohaba, unde ar fi trebuit să se mute. Şi, cum un prieten la nevoie se cunoaşte, m-am dus să-l ajut. Aşa am petrecut câteva zile în satul Ohaba, împrietenindu-mă cu consilierii Bisericii, care de pe atunci îmi spuneau în glumă „părinte”.

Povestiţi-ne în câteva cuvinte viaţa dumneavoastră „de dinainte“. Unde v-aţi născut, ce traseu aţi avut până aţi absolvit teologia.
M-am născut într-o familie cu cinci copii. Părinţii mei au fost şi sunt oameni simpli, muncitori. Tata este motostivuitorist, iar mama tâmplar. Fiind o familie destul de numeroasă, ambii au trebuit să muncească peste norma firească a unui muncitor, iar în aceste condiţii educaţia noastră şcolară a fost cam neglijată.
După terminarea celor 8 clase, am urmat cursurile şcolii profesionale, obţinând calificarea de „mecanic de întreţinere şi reparaţii în industria chimică şi petrochimică”. Au urmat câţiva ani de muncă, după care m-am decis să mă înscriu la liceu, învăţământ seral, având ca scop bacalaureatul şi admiterea la facultatea de teologie.
În anul 2003 am luat atât bacalaureatul cât şi examenul de admitere la Teologie. Drumul nu a fost deloc uşor, dar a fost un drum binecuvântat, plin atât de mulţumiri sufleteşti, cât şi de rezultate satisfăcătoare în ceea ce priveşte formarea mea intelectuală şi spirituală.

Când v-aţi apropiat de Biserică? Aţi avut parte de o educaţie religioasă în copilărie sau momentul convertirii a venit mai târziu?
Acum 10 ani, într-o sâmbătă, stăteam de vorbă cu o prietenă, care se pregătea să susţină examenul de admitere la Facultatea de Teologie. La un moment dat am întrebat-o ce va face ziua următoare, adică duminică. Mi-a răspuns că până la prânz va fi la Sfânta Liturghie, apoi va mai citi pentru examen. După care m-a invitat şi pe mine la slujbă, spunându-mi: „Ce-ar fi dacă ai veni şi tu mâine la biserică?”
Toată ziua am fost urmărit de aceste cuvinte, care m-au determinat ca a doua zi, dis-de-dimineaţă, să merg la Sfânta Liturghie. De atunci am mers în fiecare duminică şi sărbătoare la Sfânta Biserică, educaţia religioasă însuşindu-mi-o cu trecerea anilor.

Aveţi vreun model pe care vă doriţi să îl urmaţi?
Exemple bune sunt foarte multe în jurul nostru. Pe mine însă doar unul dintre ele m-a făcut să înţeleg, ceva mai profund, ceea ce înseamnă ortodoxia. Este vorba despre Părintele ieromonah Ghelasie Gheorghe, de la Mânăstirea Frăsinei. Pentru mine a fost icoana vie a muceniciei, a jertfei pentru aproapele, a fost icoana duhovniciei desăvârşite.

Spuneţi-ne câteva cuvinte despre familia dumneavoastră actuală.
Soţia mea se numeşte Sarah şi a absolvit Facultatea de Teologie „Andrei Şaguna” din Sibiu, promoţia 2000, secţia teologie-engleză. Este profesoară de religie în cadrul Colegiului Naţional „Dr. Ioan Meşotă” din Braşov. Ne-am căsătorit pe data de 21 iulie anul acesta, iar primul copil, dacă totul va fi bine, se va naşte la vară, prin luna iulie.

Ce vă doriţi pentru perioada următoare?
Nu îmi mai doresc nimic, doar sănătate şi înţelepciune. Am primit foarte mult anul acesta: absolvirea facultăţii, ne-am împărtăşit de Taina Cununiei, apoi am primit harul preoţiei, iar acum ne-a binecuvântat Dumnezeu şi cu un prunc. Vreau doar să mulţumesc lui Dumnezeu, Maicii Domnului şi lui Avva Ghelasie, care se roagă neîncetat pentru noi.

Spuneţi-ne un cuvânt pentru cititorii noştri.
Acum în prag de sărbători, nu pot decât să vă doresc dumneavoastră şi cititorilor dumneavoastră, multă sănătate, bucurii sufleteşti, împlinirea tuturor dorinţelor, şi fie ca Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos să o primim cu bucurie şi să cerem Mântuitorului nostru să primească jertfele şi rugăciunile noastre, precum a primit închinarea şi darurile magilor.

Interviu realizat de Natalia Corlean

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 11 - decembrie 2007