Mănăstirea Dejani, popas în grădina Maicii Domnului

Locul sfântului locaş de la Dejani atrage mulţime de credincioşi, care urcă suişul abrupt de pe valea Radului pentru a înălţa imn de slavă lui Dumnezeu în aceste locuri. Prin hramul mănăstirii, „ Acoperământul Maicii Domnului”, poiana lăcaşului s-a păstrat peste timp ca o grădină a Maicii Domnului în care credincioşii îi invocă ajutorul. Oamenii spun că, de la venirea monahilor aici, în câteva rânduri poiana s-a umplut pentru o perioadă de timp de o mireasmă negrăită, foarte plăcută. Toate acestea sunt tâlcuite de călugări drept duh de rugăciune şi de nevoinţă dăruit acestor locuri de vieţuitorii care s-au jertfit aici cu secole în urmă.

Istoria mănăstirii, argument viu al dăinuirii credinţei dincolo de timp
În secolul al XVIII-lea în Ţara Făgăraşului existau numeroase mănăstiri mici, amplasate la marginea satelor, în pădure sau în locuri de păşunat. Erau un fel de sihăstrii săteşti, care purtau numele localităţilor din apropiere. Nu se cunoaşte cu exactitate când a fost ctitorită mănăstirea de la Dejani, documentele referitoare la aceasta fiind foarte puţine. Mănăstirea apare în câteva însemnări pe cărţi de cult de la începutul secolului al XVIII-lea. În acestea apar numele a doi monahi: preotul Ioan din Iaşi – viitorul monah Isaia şi preotul Dănilă din Dejani - viitorul monah Daniil. Istoria mai consemnează faptul că episcopul Inochentie al Râmnicului a dăruit un Triod (Râmnic,1733) schitului Dejani.
Mănăstirea era atunci o modestă construcţie de lemn, cu temelie din piatră. Locuinţele călugărilor, mici colibe din lemn, se pierdeau în ascunzişurile pădurii. Doar o cărare de munte străbătea acest loc izolat. Obştea era constituită din 5-6 călugări cu viaţă aspră de pustnicie. În pomelnicul mănăstirii, alături de cei menţionaţi anterior, mai apar şi călugării Augustin şi Ivanichie.
Ca toate celelalte mănăstiri făgărăşene, apărătoare ale credinţei ortodoxe, mănăstirea de la Dejani a fost distrusă de armatele generalului Bukow, din ordinul împărătesei Maria Tereza, căzând victimă a luptei de catolicizare dusă de Imperiul austro-ungar în secolul al XVIII-lea. Astfel în 1761 călugării de la Dejani au fost martirizaţi, doar câţiva fugind dincolo de munţi, la mănăstirile din Argeş. La ruinele mănăstirii au venit de-a lungul vremii credincioşi şi preoţi în pelerinaj, rugându-se pentru vremuri mai bune.

Reconstrucţia mănăstirii
După 1989 a renăscut dorinţa refacerii acestui centru monastic făgărăşean. Sub oblăduirea Înalt Prea Sfinţitului Antonie, Mitropolitul de atunci al Ardealului, episcopul vicar al acelei vremi - Prea Sfinţitul Serafim Făgărăşeanul - era în căutarea unor monahi vrednici în a relua viaţa mănăstirească a Dejanului cu tot ceea ce ţinea de reconstrucţia mănăstirii.
Primii paşi spre însemnarea acestui loc cu o troiţă i-a făcut, cu puţin timp înainte să moară, părintele Aurel Popa din Făgăraş, parohul bisericii „Adormirea Maicii Domnului“ din cimitirul vechi. Un efort susţinut şi asiduu pentru revigorarea şi reconstrucţia mănăstirii a fost depus şi de părintele Ioan Ciocan, actualul protopop al Făgăraşului, legat pe atunci atât de parohia Dejani cât şi de cea de la Pojorta, unde pornise pictura bisericii. La vremea hotărâtă de Dumnezeu, în mod providenţial, în anul 1992 au venit în aceste locuri călugări din Moldova, de la mănăstirile Sihăstria şi Sihla, reactivând vatra monahală.
Locul a fost defrişat şi curăţat, s-au montat două troiţe, Poiana Mănăstirii redevenind loc de pelerinaj. Cu ajutorul credincioşilor din împrejurimi s-au construit câteva chilii şi un paraclis în care ulterior s-a amenajat trapeza.
În anul 1994 s-a pus piatra de temelie a noii biserici, ridicată de meşterul Petre Ciornei din Vatra Moldoviţei. Împreună cu o echipă de 13 lucrători, renumitul meşter a construit biserica de la temelii, în timp de 36 de zile. Lăcaşul, o construcţie spaţioasă din lemn, în plan triconic, cu pridvor închis, pronaos şi altar. Înălţimea până în vârful turlei este de 19 m.
Pictura în frescă a fost realizată de Dorel Beşleagă din Sibiu în anul 1998. Catapeteasma din lemn de stejar a fost sculptată de meşteri din Vânători-Neamţ, la fel şi iconostasul şi mobilierul. Biserica a fost sfinţită cu hramul „ Acoperământul Maicii Domnului” chiar în ziua de prăznuire, la 1 octombrie 2000, de către Prea Sfinţiul Visarion Răşinăreanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului.

Minuni ale mănăstirii:
Fântâna
Odată cu reluarea activităţii monahale în 1992, era absolut necesară aprovizionarea cu apă. Era folosit un mic izvor de pe pantele pârâului mănăstirii. S-au adus lucrători pentru a amenaja locul, dar la îndemnul părintelui stareţ şi cu sprijinul şi curajul părintelui Ioan Ciocan, dimpreună cu obştea mănăstirii, s-a ales un loc de săpare a unei fântâni ceva mai sus pe pantă, într-o adâncitură a terenului, fără brazi. După un metru de săpături s-a ajuns la vechea fântână, zidită din piatră. Aceasta era intactă. Fântâna adâncă de 9m s-a curăţat de mâlul depus de-a lungul timpului, în strat de aproape 4m.
Redescoperirea fântânii a fost un semn pentru binecuvântarea lui Dumnezeu de a relua viaţa monastică pe locul fostei mănăstiri. Fântâna din secolele XVII-XVIII, cu o apă tămăduitoare, este în fapt redescoperirea izvorului nesecat al credinţei strămoşeşti.

Temelii vechi, locaş nou
Alegând pentru ridicarea bisericii un loc ceva mai înalt din incintă, după primele săpături s-a găsit şi temelia din piatră a vechii ctitorii. Pe pardoseală, în mijlocul actualei biserici este marcat locul vechiului locaş al mănăstirii, ca o mărturie peste timp.

Icoana Sfântului Ierarh Nicolae
În faţa tăvălugului armatelor lui Bukow, credincioşii de atunci au salvat câteva din odoarele mănăstirii la biserica parohială a satului Dejani sau în locuinţele sătenilor. Odată cu reconstrucţia mănăstirii s-au recuperat câteva din obiectele vechi. De departe cea mai valoroasă este recuperarea icoanei Sfântului Ierarh Nicolae, o pictură pe lemn în stil bizantin, care astăzi e aşezată la loc de închinare în naosul bisericii.

Icoana Maicii Domnului
Aşezată în naosul bisericii, icoana Maicii Domnului este o copie după o icoană făcătoare de minuni de la Sfântul Munte Athos din Grecia. Icoana a fost pictată de Ioan Pintilie din Fălticeni. În jurul acestei icoane s-au petrecut multe întâmplări miraculoase, mărturisite cu multă credinţă de călugării vieţuitori ai mănăstirii.

Clopotul cel mic
A fost recuperat de asemenea clopotul cel mic, datat la 1320. Chemarea sa adună şi astăzi călugării şi pelerinii la ceas de rugăciune.

Pr. Cătălin Teulea

Interviu cu părintele ieromonah Varlaam

În atmosfera înălţătoare a rugăciunilor închinate Maicii Domnului, cu ocazia hramului acestui aşezământ monahal, ”Acoperământul Maicii Domnului”, un sobor mare de preoţi în frunte cu Prea Sfinţia Sa Visarion Răşinăreanul, episcopul vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, ne-am bucurat de intensitatea duhovnicească a acestui loc de pelerinaj şi rugăciune. Pentru a ne îmbogăţi şi mai mult documentaţia referitoare la această mănăstire, am reuşit să stăm de vorbă cu părintele ieromonah Varlaam. Plin de dorinţa de a ne transmite starea duhovnicească a acestor locuri, părintele ne-a pus la dispoziţie materialul documentar necesar şi a fost deschis întrebărilor noastre.

Părinte, ce v-a adus pe aceste meleaguri?
Am venit aici tocmai din Moldova, dimpreună cu părintele ieromonah Gherontie, actualul stareţ al mănăstirii noastre, la îndemnul părintelui Ilie Cleopa. Dânsul ne-a spus: „Mergeţi acolo, faceţi un lucru bun!“ Unii am venit de la mănăstirea Sihăstria, alţii de la schitul Sihla. Eu eram deja frate de mănăstire de doi ani, iar părintele stareţ Gherontie era de 7 ani în mănăstirea Sihla.

Şi totuşi, cine v-a determinat să alegeţi acest loc?
După cum v-am spus, părintele Ilie Cleopa, dar un cuvânt hotărâtor a avut şi Înalt Prea Sfinţitul Serafim, pe atunci episcop vicar la Sibiu. Dumnealui, ştiind că noi vroiam să plecăm în Sfântul Munte Athos, ne-a sugerat un loc tot atât de frumos, retras, numai bun pentru rugăciune intensă şi nevoinţă. Era vorba tocmai de acest minunat loc în care acum vieţuim sub ocrotirea Maicii Domnului.

Ce altceva v-a mai legat de-a lungul timpului de această mănăstire?
Cu mare bucurie pot să vă spun că sunt primul călugăr al acestei mănăstiri revigorate. Aici m-a călugărit, sus, la Altarul de vară, în anul 1993, Î.P.S. Sa Serafim Făgărăşeanul, episcop vicar pe atunci. A fost chiar în Duminica Tuturor Sfinţilor. Tot aici am fost hirotonit ierodiacon şi mai târziu ieromonah. Aceeaşi bucurie o am şi pentru cei ce s-au dedicat vieţuirii de aici: părintele stareţ - ieromonahul Gherontie, ierodiaconul Chiril, monahul Serafim, fratele Virgil şi nu în cele din urmă toţi ostenitorii şi binefăcătorii care sprijină acest aşezământ.

Ce ne puteţi spune despre realizările şi proiectele mănăstirii?
Întreg ansamblul mănăstirii este sub oblăduirea Maicii Domnului. Pe lângă biserica sfinţită la 1 octombrie 2000, noul paraclis pentru slujbele de iarnă e gata şi în stadiu de pictură. Poartă hramul „Schimbarea la Faţă”. Pictura executată de Dumitru Ioan din Oltenia şi de meşterul Constantin din Moldova ne bucură, ne încântă şi sperăm ca la anul să se apropie de finalizare. De asemenea, corpul de chilii cu 16 camere şi clopotniţă este o altă lucrare de care ne bucurăm că s-a finalizat.

Care consideraţi a fi punctul forte al mănăstirii?
Ca la orice mănăstire, lucrarea cea dintâi este rugăciunea. Sub ascultarea părintelui stareţ Gherontie, mănăstirea respectă tipicul Sfântului Sava. Cu binecuvântarea sa ne bucurăm de toţi credincioşii ce calcă pragul acestei mănăstiri, ne rugăm pentru toţi, iar pe cei ce solicită sprijin duhovnicesc îi şi spovedim. Dragostea şi puterea rugăciunilor au făcut ca obştea să sporească încet, dar cu paşi hotărâţi. Simţim cu toţii nevoinţa călugărilor martirizaţi şi ocrotirea Maicii Domnului.

Ce îndemnuri transmiteţi credincioşilor ?
Îndemn pe toţi la mai multă smerenie, la mai multă nevoinţă şi rugăciune. Să ţinem la Sfânta Tradiţie şi la învăţătura Sfinţilor Părinţi. Acestea ni-L aduc pe Dumnezeu în inimă.
Vă mulţumim din suflet, părinte Varlaam, pentru bucuria la care ne faceţi părtaşi. Vă rugăm să transmiteţi urările noastre de bine părintelui stareţ Gherontie şi întregii obşti monahale.

Interviu realizat de Pr. Cătălin Teulea

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 9 - octombrie 2007