Îngerii, păzitorii noştri

De când suntem mici am aflat poate despre îngeri mai repede decât despre Dumnezeu. Pentru că prima rugăciune pe care o învaţă copiii de la cei apropiaţi este „Îngerelul“. Din păcate, pentru mulţi este şi singura, chiar dacă între timp ei ajung la vârsta maturităţii. Îngerii, aceste fiinţe cu o prezenţă discretă, sunt păzitorii, călăuzitorii şi prietenii noştri.

Trimişii lui Dumnezeu
Îngerii sunt menţionaţi de nenumărate ori în Sfânta Scriptură, de la crearea lumii şi până la sfârşitul ei. În general rolul lor este acela de a-L slăvi pe Dumnezeu şi de a vesti oamenilor voia Lui sau marile evenimente care urmau să se întâmple. Ca slujitori, îngerii împlinesc uneori pedepsele lui Dumnezeu, cum a fost focul peste Sodoma sau pedepsele peste Egipt, dar cel mai mult îngerii slujesc la apărarea şi călăuzirea oamenilor. Ei duc rugăciunile noastre la Dumnezeu, ocrotesc pe cei drepţi, cum l-au ocrotit pe Lot de foc, pe Ilie de Ahab, pe cei trei tineri care au fost aruncaţi în cuptorul din Babilon. Îngerii păzitori sfătuiesc de bine pe oameni prin glasul conştiinţei: tot ce este în noi bun, curat, luminat, orice gând frumos, orice mişcare bună a inimii, rugăciunea, pocăinţa, faptele bune, toate acestea se nasc în noi şi se înfăptuiesc din îndemnul îngerului păzitor.

Slujitorul omului
Însă îngerii nu sunt prezenţi numai în Sfânta Scriptură, ci şi în viaţa fiecăruia dintre noi. Biserica ne învaţă că îngerul păzitor ne este dat la Botez, ca să ne călăuzească paşii în această viaţă şi să ne pregătească pentru viaţa cea veşnică. Pe lângă îngerul păzitor, Dumnezeu trimite omului şi alţi îngeri în viaţă spre a-l ajuta, a-l îndrepta şi a-l mângâia în ispitele şi încercările luptelor duhovniceşti prin care trece omul de-a lungul vieţii.
Menirea îngerului păzitor este de a-l păzi pe credincios în chip nevăzut de ispitele diavolului şi de căderile în păcat. El vorbeşte omului prin glasul conştiinţei şi îl îndeamnă mereu să facă fapte bune, să urmeze calea Bisericii, să se roage. Tot el îl mângâie şi îi dă nădejde atunci când este copleşit de necazuri, dar îl şi fereşte pe om în vreme de primejdie.
Omul însă poate să-şi îndepărteze ocrotitorul. Sfânta Scriptură ne spune că păcatul este urâciune înaintea lui Dumnezeu, care alungă binecuvântarea Lui de la noi. Îngerii se întristează atunci când omul păcătuieşte şi nu îl mai pot apăra. Fie că e mânios, sau se îmbată, sau fumează, sau înjură, omul care păcătuieşte îl alungă pe îngerul păzitor şi intră sub „protecţia“ diavolului. Scopul acestuia este de a-l ispiti pe om şi a-l îndemna la păcat. Iar dacă omul îl ascultă, se învoieşte la păcat şi apoi îl şi săvârşeşte, diavolul îl câştigă tot mai mult, iar îngerul păzitor se îndepărtează.
Dar pentru că Dumnezeu nu ne părăseşte niciodată, nici îngerii nu se îndepărtează pentru totdeauna, ci revin mereu atunci când omului îi pare rău de ce a făcut şi se roagă lui Dumnezeu să îl ierte. Când creştinul se întoarce din toată inima lui la pocăinţă, Îl bucură pe Dumnezeu şi pe toţi îngerii din cer, apropie de sine pe îngerul său şi alungă de la el pe diavol. Faptele care ni-i apropie pe îngeri şi ne apropie pe noi înşine de Dumnezeu sunt dragostea, milostenia, răbdarea, rugăciunea, postul, smerenia, Spovedania deasă şi Împărtăşania.

Model pentru oameni
Îngerii nu sunt numai slujitorii omului, ci şi modele de urmat. Părintele Cleopa spune că bun lucru este a lăuda pe îngeri, dar mai bine am face dacă le-am urma şi exemplul, printr-o trăire sfântă, îngerească. Deci, dacă vrem să primim mai mult ajutor de la sfinţii îngeri, să ne silim a-i imita prin fapte bune. Îngerii neîncetat Îl slăvesc pe Dumnezeu, împlinesc mereu cu dragoste voia Lui; îngerii se iubesc desăvârşit unii pe alţii, ascultă unii de alţii şi toţi de Dumnezeu. Să fim şi noi în toate acestea asemenea îngerilor şi atunci vom fi ai lui Dumnezeu.

Sfinţii Arhangheli
Cei mai cunoscuţi dintre îngerii sunt arhanghelii Mihail şi Gavriil, sărbătoriţi în 8 noiembrie. La început, toţi îngerii au fost făcuţi de Dumnezeu buni, strălucind de înţelepciune şi de tot felul de daruri. Dar Stăpânul cerului şi al pământului i-a supus unei încercări prin care îngerii, cu voie liberă, să-şi dovedească ascultarea. Şi, în această încercare, o parte din îngeri, în frunte cu Lucifer, au crezut că pot fi asemenea lui Dumnezeu. Mândria le-a fost fatală, ei au căzut imediat din rai şi au devenit demoni. Cel care a condus lupta împotriva demonilor la căderea lor a fost Arhanghelul Mihail, al cărui nume înseamnă „puterea lui Dumnezeu“. El poartă sabie de foc şi are încredinţarea de a păzi legea lui Dumnezeu şi de a birui puterea vrăjmaşilor.
Împreună cu Sfântul Arhanghel Mihail îl serbăm şi pe Arhanghelul Gavriil. El este arhanghelul bunelor vestiri de bucurie, care are misiunea de a transmite oamenilor taine dumnezeieşti.
Plin de blândeţe dumnezeiască, Sfântul Arhanghelul Gavriil este cel care aduce toate veştile bune: el vestea milostivirea lui Dumnezeu către cei care nu puteau avea copii, cum au fost Ioachim şi Ana - părinţii Maicii Domnului, sau Elisabeta şi Zaharia - părinţii Sfântului Ioan Botezătorul.
Sfântul Arhanghel Mihail este protectorul călugărilor, al armatelor creştine, al voievozilor, care purtau îi purtau icoana pe câmpul de luptă. Sfântul Arhanghel Gavriil este mai ales protectorul fecioarelor creştine, al familiei creştine, apărătorul mamelor şi al copiilor lor, cel care duce rugăciunile cele fierbinţi la Dumnezeu şi aduce înapoi vestea că cererile cele bune au fost împlinite.

Pr. Marius Corlean

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 9 - octombrie 2007