Părintele Iulian Boac este absolvent al Facultăţii de Teologie din Sibiu, dar şi al unei facultăţi de informatică. Un preot informatician deci, o combinaţie interesantă pentru unii, dar extrem de benefică în zilele noastre, când copiii au ajuns să înveţe să folosească calculatorul încă de la grădiniţă.
Părinte, ştiu că v-aţi dorit foarte mult să deveniţi preot. Cum e acum, că v-aţi văzut visul împlinit?
Au trecut doi ani de când am primit această mare taină a preoţiei şi parcă doar ieri s-a întâmplat acest lucru. Este aşa cum am aşteptat să fie: o mare împlinire sufletească, pentru că preoţia nu o obţii trecând doar prin uşile facultăţii, ci prin cele ale altarului. Aş spune că e chiar mai bine decât mă aşteptam, având în vedere armonia în care lucrez cu enoriaşii mei, pe toate planurile.
Am încercat să ocup şi alte parohii dar, după cum a spus părintele protopop în discursul de la instalarea mea ca preot paroh: „Aici a vrut Dumnezeu să ajungi preot”. Şi nu îmi pare rău; din contră, îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru aceasta.
Povestiţi-ne puţin care a fost traseul dumneavoastră până a ajunge la preoţie.
Am urmat cursurile de pregătire mai întâi pe băncile seminarului din Alba Iulia, plecând de acasă la o vârstă destul de fragedă. La 14 ani trebuia deja să mă integrez într-un colectiv de colegi pe care nu-i cunoşteam, la o distanţă aşa de mare de casă... Poate acest lucru mi-a dat în viaţă voinţă şi multă putere în tot ceea ce realizez. Chiar dacă nu am făcut apoi armata, viaţa pe care am avut-o în cei cinci ani de seminar o pot compara cu o pregătire militară, dar cu mare accent pe instrucţia duhovnicească.
După terminarea seminarului am predat un an religie în Şcoala Generală Nr. 2 din Făgăraş. A fost un alt şoc al vieţii, pentru că trecerea din bancă la catedră este foarte grea şi cu o responsabilitate imensă. Atunci am realizat câtă răspundere ai ca profesor în faţa elevilor, conştientizând tot atunci responsabilitatea pe care o are preotul în faţa credincioşilor.
În 1997 am intrat la Facultatea de Teologie din Sibiu, unde mi-am continuat studiile teologice. După terminarea facultăţii am obţinut titulatura la o şcoală din Braşov, unde am predat religia. Acolo am cunoscut-o şi pe soţia mea, căsătorindu-ne în 2002.
Cum v-aţi întors la Făgăraş?
În anul 2003, pentru că doream mult să ajung preot, am hotărât împreună cu soţia să ne mutăm undeva mai aproape de Făgăraş. Astfel în toamna acelui an ne-am luat posturi de profesori în comuna Recea, unde ne-am şi mutat cu locuinţa. Atunci nici nu visam că peste doar doi ani am să ajung să păstoresc această comunitate de oameni.
Aţi absolvit între timp şi facultatea de informatică. Cum se împacă informatica cu teologia?
Informatica pentru mine este un hobby, dacă pot să o numesc aşa. M-au fascinat de când eram mic calculatoarele şi tot ceea ce este electronic. Dar iată că Dumnezeu nu mi-a îngrădit această pasiune şi astfel, după atâţia ani, am putut să urmez cursurile de informatică la Braşov, specializându-mă şi în acest domeniu. Dacă mă întrebaţi cum se împacă, ei bine chiar dacă par două domenii diametral opuse, eu consider că ele se îmbină perfect în această nouă epocă care devine de la zi la zi tot mai informatizată. Astfel mi-am creat şi o pagină web unde se poate vizita virtual parohia Recea Nouă: www.parohiarecea.lx.ro
Cum faceţi faţă în această grea misiune care este preoţia, de unde vă vine sprijinul cel mai puternic?
Într-adevăr, chiar dacă din afară viaţa de preot pare uneori „foarte simplă şi chiar uşoară”, nu este aşa. Cel mai mare ajutor îl găsesc în familia mea, la soţia mea, care, prin pregătirea pe care o are, mi-a dat cele mai bune sugestii şi sfaturi folositoare în activitatea mea, mi-a ridicat moralul când eram în momente de criză şi de deznădăjduire. De asemenea şi din partea bunicilor mei, care m-au crescut şi care şi acum, deşi foarte în vârstă, mă susţin în tot ceea ce întreprind.
Aveţi vreun model pe care vă doriţi să îl urmaţi?
Nu pot spune că am un model, consider că modelul pe care trebuie să-L urmăm noi toţi este al Domnului nostru Iisus Hristos şi al sfinţilor. În ceea ce priveşte un model uman, am încercat să preiau de la fiecare ceea ce este bun şi folositor.
Ce vă place să faceţi, în afară de slujirea preoţească?
Îmi place să navighez pe internet, să fac mişcare şi să mă ocup cu apicultura, o îndeletnicire plăcută, albinele dând exemplul poate cel mai elocvent de cum ar trebui să fie o „parohie adevărată”. Tu, stuparul, te vezi atunci în postura unui preot care intervii doar în momentele importante din viaţa lor.
Ce vă doriţi pentru perioada următoare?
Să duc la bun sfârşit ceea ce am început să fac aici în parohie: construirea unei case parohiale, renovarea celor două biserici şi grija faţă de credincioşii mei.
Aveţi un mesaj pentru cei care ne citesc?
Să urmeze învăţătura Bisericii, să fie mai îngăduitori cu cei din jurul lor şi mai iubitori. Iar în viaţă să aleagă întotdeauna partea plină a paharului.
Interviu realizat de Natalia Corlean
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 9 - octombrie 2007
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu