Editorial: Creştinul în faţa violenţei

În lumea de astăzi vedem, fără a ne dori acest lucru, multiple moduri în care se manifestă violenţa. Violenţa e prezentă în lumea reală sau virtuală, e prezentă pe stradă sau pe micile ecrane, ne înconjoară. Întâlnim violenţa verbală, dar şi pe cea fizică, extrema întunecată a acestei violenţe fiind uciderea; întâlnim atât violenţa individului cât şi pe cea colectivă, aceasta din urmă purtând generic numele de război.
Dar ce este violenţa? Dacă ar fi să o definim am putea spune că ea este manifestarea mâniei în mod negativ şi brutal. Mânia, o însuşire a sufletului uman care nu este rea în sine, atunci când nu este stăpânită de raţiune şi este îndreptată spre semeni poate da naştere la violenţă. Dacă vedem tot mai des excese de furie manifestate în mod violent, acest fapt ne demonstrează că oamenii zilelor noastre nu mai au preocuparea de a-şi stăpâni pornirile, de a-şi folosi facultăţile sufleteşti în mod constructiv.
În Sfânta Scriptură nu găsim locuri în care să se vorbească despre violenţă, acesta fiind un termen modern. Însă atât în cuprinsul Vechiului Testament cât şi în paginile celui Nou vedem în nenumărate rânduri împrejurări în care oamenii s-au manifestat în mod violent. În scrierile Sfinţilor Părinţi găsim capitole întregi în care se vorbeşte despre mânie. De la ei aflăm că mânia este una dintre cele trei puteri sufleteşti naturale cu care ne-a înzestrat Dumnezeu. Orice suflet omenesc are putere gânditoare (raţiunea), putere poftitoare (dorinţa) şi putere mânioasă, impulsivă sau irascibilă (potenţa). Păcatul vine întotdeauna din reaua întrebuinţare a acestor puteri sufleteşti, atunci când nu sunt folosite în scopul în care au fost create, atunci când nu sunt folosite după voia lui Dumnezeu. Reaua mânie şi violenţa ca manifestare a acesteia este un păcat despre care Evanghelia ne învaţă că trebuie să-i stăm împotrivă cu blândeţea şi răbdarea. Domnul nostru Iisus Hristos ne învaţă ceea ce El însuşi a împlinit pe dealul Golgotei: Dacă te loveşte cineva peste obrazul drept, întoarce-l şi pe celălalt. Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc.
Dar puterea sufletului de a se mânia ne este de mare folos atunci când este supusă raţiunii şi este îndreptată împotriva păcatului şi a demonilor. Ba chiar putem spune că fără această putere şi fără ajutorul lui Dumnezeu nu ne putem arăta biruitori. Suntem chemaţi să o folosim în războiul nevăzut, în războiul cu patimile din noi. Deci de fiecare dată când ne manifestăm în mod violent asupra oamenilor, fiinţelor sau obiectelor dovedim că suntem lipsiţi de autocontrol, dovedim că nu ştim să ne folosim puterea sufletească a mâniei, această armă dată nouă de Dumnezeu ca să putem sta împotriva răutăţilor.

Pr. Ovidiu Bostan

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 9 - octombrie 2007