În Duminica Rusaliilor sărbătorim Pogorârea Duhului Sfânt peste Sfinţii Apostoli şi ziua întemeierii Bisericii creştine. Hristos Se înalţă la ceruri, dar nu ne lasă orfani, ci, după cum a promis înainte de răstignire, ne trimite „alt Mângâietor”, „Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede”, după cum mărturisim în Crez.
De la frică la propovăduire
Sfânta Scriptură ne descrie momentul în care Duhul Sfânt S-a pogorât peste Sfinţii Apostoli: pe la ceasul al treilea (aproximativ ora 9 dimineaţa), Apostolii fiind ascunşi într-o casă din Ierusalim, s-a auzit pe neaşteptate un vuiet ca o suflare de vânt şi din cer S-a pogorât Duhul Sfânt împărţindu-se peste capetele Apostolilor ca nişte limbi de foc. Aceştia, luminaţi de Duhul Sfânt, s-au simţit eliberaţi de frică şi au început să vorbească şi să-L preamărească pe Dumnezeu, vorbind în limbi străine, necunoscute lor până atunci; astfel, oamenii care erau atunci la Ierusalim pentru sărbătoarea Cincizecimii, deşi erau de multe naţionalităţi diferite, auzeau fiecare în limba lor şi înţelegeau ce spuneau sfinţii apostoli. Cei ce auzeau erau uimiţi şi întrebau: Iată, nu sunt aceştia care vorbesc toţi galileieni? Şi cum auzim noi fiecare limba noastră, în care ne-am născut? (F.A.2,7-8). Atunci Sfântul Apostol Petru a ţinut o cuvântare în urma căreia au trecut la credinţa creştină în jur de trei mii de suflete. Creştinii au format o comunitate, întemeindu-se astfel prima Biserică creştină, la Ierusalim.
Cine este Duhul Sfânt?
Duhul Sfânt este a treia Persoană a Sfintei Treimi, numit în rugăciuni Vistierul bunătăţilor, Sfinţitorul şi Mângâietorul. Este Cel care sădeşte în noi credinţa, nădejdea şi dragostea. Duhul Sfant sfinţeşte toate, ne întăreşte în credinţă, aprinde inimile credincioşilor, stinge puterea satanei şi aduce pacea.
Orice creştin ortodox botezat Îl are pe Duhul Sfânt, pentru că după Botez, prin Taina Mirungerii, suntem însemnaţi cu pecetea darului Duhului Sfânt. Fiecare dintre noi am primit odată cu Botezul – renaşterea noastră în Hristos – şi pe Duhul Sfânt. Însă darurile Duhului trebuie păstrate şi lucrate în permanenţă pentru a da roade. Omul care caută în toate zilele vieţii sale să dobândească şi să păstreze Duhul cel Sfânt în viaţa lui primeşte binecuvântările lui Dumnezeu, iar darurile Duhului vor rodi. Şi ne spune Scriptura că „roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia“ (Galateni 5, 22-23).
Cum îl primim pe Duhul Sfânt în viaţa noastră?
Atunci când ne spovedim, primim darul Duhului Sfânt după cum a spus Sfântul Apostol Petru: Pocăiţi-vă… şi veţi primi darul Duhului Sfânt. (F.A. 2,38). De asemenea atunci când ne împărtăşim cu Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos îl primim pe Duhul Sfânt, căci preotul se roagă în cadrul Sfintei Liturghii ca Tainele să le fie celor ce se vor cumineca şi „spre împărtăşirea cu Duhul Sfânt“. Duhul Sfânt îl primim de la Dumnezeu şi prin rugăciune făcută cu credinţă, după cuvintele Mântuitorului: Tatăl vostru Cel din ceruri va da Duh Sfânt celor care îl cer de la El! (Luca 11,13).
Mângâietorul
Duhul Sfânt îi mângâie pe creştini cât sunt pe pământ. El alină durerea celor aflaţi în suferinţe, întăreşte în credinţă şi în răbdare pe cei credincioşi, mângâie inimile celor smeriţi şi râvnitori pentru Hristos. Dar pentru a ne bucura de mângâierea Lui, de „bunătăţile“ al căror „Vistier“ este, trebuie ca El să îşi găsească loc în sufletele noastre. Cum probăm existenţa Duhului Sfânt în inimile noastre? După roadele lui: dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu