Câţi ne-am aşezat în genunchi pentru victimele de la Bucureşti?

 Am încercat noi să ne punem în pielea acelor mame, acelor taţi şi să ne oprim puţin din mersul nostru? Sau poate am aflat, ne-am uimit, am făcut o cruce, şi am continuat să ne bem cafeaua, să privim filmul sau să ne ocupăm de cele ale noastre. Am resimţit noi durere adâncă care să ne fi stors lacrimi, care să ne fi pus genunchii la pământ, care să ne fi îndemnat să postim, în momentul în care, zilele trecute, am aflat despre tragedia despre care vorbeşte toată lumea? Cred că este un examen pe care îl putem da fiecare în faţa conştiinţei proprii şi în faţa lui Dumnezeu.

Există aşa numita milostenie sufletească – şi anume să pui la suflet durerea celui sărac, durerea celui care se află în durere. Şi dacă ne întrebăm noi, cei aici de faţă: Am resimţit noi durere adâncă care să ne fi stors lacrimi, care să ne fi pus genunchii la pământ, care să ne fi îndemnat să postim, în momentul în care, zilele trecute, am aflat despre tragedia despre care vorbeşte toată lumea? Cred că este un examen pe care îl putem da fiecare în faţa conştiinţei proprii şi în faţa lui Dumnezeu. Am încercat noi să ne punem în pielea acelor mame, acelor taţi şi să ne oprim puţin din mersul nostru? Sau poate am aflat, dar ne-am uimit, am făcut o cruce şi am continuat să ne bem cafeaua, să privim filmul sau să ne ocupăm de cele ale noastre.

Dacă am făcut-o, să fie Dumnezeu binecuvântat pentru aceasta!

Dacă n-am făcut-o, să luăm aminte la faptul că numele de creştin vine de la Hristos, iar Hristos este Cel care a luat asupra Sa întreaga durere a neamului omenesc. Iar dacă noi nu am resimţit durere în inima noastră pentru cele pe care le-am aflat, sau pentru altele pe care le aflăm – căci acum informaţia circulă atât de mult şi pătrunde în fiecare casă –, să luăm aminte la noi înşine că purtăm un nume pe care n-ar trebui să-l purtăm!

Înaltpreasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei

Vezi întregul dosar:

Colectiv, o tragedie şi o criză

Momentul Colectiv este o răscruce. Atât în existenţa fiecăruia dintre noi, cât şi a societăţii româneşti. Este o tragedie – până în prezent 60 de morţi şi peste 200 de răniţi – în care este nevoie de compasiune, unitate şi rugăciune. Dar este şi o criză majoră, care ne pune în faţa unor provocări personale. Despre toate acestea, în dosarul: „Colectiv, o tragedie şi o criză”.

• Paul S. Grigoriu: Să ne strângem unii lângă alţii 
• ÎPS Teofan: Câţi ne-am aşezat în genunchi pentru victimele de la Bucureşti?
• Nicolae Pintilie: Aprindeţi candelele şi pentru victimele din Colectiv!
• Pr. Constantin Sturzu: Staţi puţin, bisericile chiar sunt spitale!
• Arhidiac. Ioan Ică jr.: Imperativul unor revizuiri
• ÎPS Laurenţiu Streza: Mesaj de compasiune şi apel la rugăciune