Zidurile cuvântă despre cuvintele ziditoare!

Între lucrurile pe care le-am învăţat până acum este şi acela că sunt oameni care cuvântă prin zidirile lor şi sunt oameni care prin cuvintele lor zidesc. Nu de puţine ori am cunoscut şi oameni care au primit de la Dumnezeu amândouă darurile. Ceea ce trebuie să avem în vedere este modul în care cei dăruiţi folosesc aceste daruri. Spun asta pentru simplul motiv că poţi să zideşti şi strâmb şi poţi să dărâmi prin cuvânt.

Aşadar, cele două daruri mai sus amintite trebuie neapărat să vină însoţite de un al treilea dar, anume darul socotinţei celei drepte. Trebuie să ştim când să vorbim şi ce, dar trebuie să ştim şi când să tăcem şi ce, aşa cum trebuie să ştim când trebuie zidit şi ce, şi trebuie să ştim şi când să dărâmăm şi ce. Turnul Babel nu este Templul din Ierusalim. Unul e făcut din voia omului şi e dărâmat de Dumnezeu, pe când celălalt e ridicat din voia lui Dumnezeu şi mai apoi e dărâmat de oameni. Şi astăzi sunt voci care vorbesc împotriva zidirilor lui Dumnezeu (Biserică, învăţământ religios, familie etc.) şi susţin rezidirea Turnului Babel. În alte forme, e drept, dar educaţia fără religie nu este decât tot un Turn Babel.

E de reţinut un cuvânt al părintelui Nicolae Steinhardt, care spune: „Ca însuşire principală a omului, călugării ortodocşi nu socotesc nici bunătatea, nici inteligenţa, nici dragostea, credinţa, răbdarea, evlavia ori sfinţenia, ci dreapta socotinţă, care este o virtute foarte complexă şi greu de exprimat în cuvinte. (Are o formulă tot atât de vastă ca polimerii de bază.) În dreapta socotinţă intră, precis, tainic drămuite, şi bunul simţ şi înţelepciunea şi cuminţenia şi voinţa, adăogite celor de mai sus. Nici una din virtuţi nu e absolută – nici chiar adevărul –, doar iscusita cumpănire a multora ne poate ajuta să ne ferim nu numai de rele (aceasta-i destul de uşor), ci şi de savante boroboaţe şi sofisticate erori.”

Mai trebuie spus încă un lucru: şi anume că de dreaptă socotinţă e bine să dea dovadă nu numai cei care zidesc sau cuvântă, ci şi cei care primesc cuvântul sau zidirea. Dar mai ales noi, slujitorii altarelor, suntem cei care negreşit trebuie să ne silim a avea dreaptă socotinţă în lucrarea noastră. Dreapta socotinţă ne spune că zidurile trebuie să cuvânte despre cuvintele care au zidit. Aşadar, mai întâi suntem datori a ne zidi credincioşii prin Cuvânt, urmând ca mai apoi aceştia să arate în lume zidirea care a fost ridicată înlăuntrul lor, şi nu invers. Zidurile să nu covârşească zidirile. Acuzele care sunt aduse de o mică parte dintre credincioşi, cum că nu avem nevoie de atâtea biserici, sau de biserici aşa de mari, nu fac decât să ne arate că suntem încă deficitari la acest capitol, iar datoria noastră este categoric de a lupta să împlinim ceea ce nu am împlinit pe deplin până acum. Frumoasele biserici care au fost ridicate de credincioşii Ţării Făgăraşului sunt nu numai o dovadă a împlinirii misiunii de a zidi prin cuvânt, dar şi un imbold imens pentru noi, preoţii, de a ne continua lucrarea rânduită de Hristos Domnul. Să zidim, deci, învăţând şi să învăţăm zidind, pentru că zidurile cuvântă despre cuvintele ziditoare!

Pr. Marius Demeter

 Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 84, martie-aprilie 2015