„Şi dacă nu sunt frumoasă, ce fac?”

— „Doamne, Tu m-ai făcut. Şi dacă nu sunt frumoasă, ce fac?”. (întrebare pusă din public, în cadrul unei conferinţe)

— Da’ de unde ştii tu că nu eşti frumoasă? Cine ţi-a spus sau unde te-ai uitat de-ai văzut că nu eşti frumoasă? Cred că te-ai uitat în oglindă! De ce cred? Pentru că şi eu mă uit câteodată în oglindă şi zic: „Doamne, ce urâtă sunt! Uite cum arăt şi totuşi copiii ăia îmi zâmbeau din toată inima! Cum e posibil?”

Aşa că, fetiţa mea dragă, să zici aşa: „Doamne, dacă Maica Siluana e atât de bucuroasă deşi spune că se vede urâtă, şi cu adevărat şi eu i-am zâmbit şi nu mi s-a părut atât de urâtă, nu cumva aş putea să dobândesc şi eu acea bucurie şi să par şi eu frumoasă?”

Nu te mai uita în oglindă ca să vezi dacă eşti sau nu frumoasă, pentru că vei iscodi să afli acolo cine ştie ce imagine din clipurile publicitare! Uită-te în oglindă ca să vezi dacă nu eşti ciufulită, dacă nu eşti murdară pe faţă, dacă nu ţi-ai pus puloverul pe dos! Iar ca să vezi cât eşti de frumoasă, uită-te în icoana Maicii Domnului şi zi: „Maica Domnului, nu-i aşa că şi eu sunt frumoasă?” Pentru că frumuseţea ta e înăuntru.

Frumuseţea omului nu este în lut, ci în lumina dinlăuntrul lutului! Dacă cineva se uită la bec şi zice: „Ce frumos e becul ăsta!”, rămâne cu sticla. Dar cine zice: „Ce frumos luminează becul ăsta!”, îşi luminează casa cu el.

Aprinde-te cu lumina bucuriei sfinte, copila mea, şi o să fii mult mai frumoasă decât Miss Bucureşti. Aprinde-te de Duhul Sfânt, dă-ţi cu parfumul rugăciunii, spală-te cu Spovedania, hrăneşte-te cu Mântuitorul şi cere bucurie de la Dumnezeu şi atunci vei fi frumoasă pentru privirea duhovnicească, iar ochiul lumesc o să zică: „Ce urâtă pare asta şi ce bucuroasă e! Eu sunt frumoasă şi atât de nefericită! Cum e posibil?”

Hai, curaj!

Maica Siluana Vlad (Meşteşugul bucuriei, vol. 2)

The Girl and The Mirror

I see you check the mirror,

And you don’t like what you see.

It’s clear you think you’re ugly.

You don’t see things clearly.

You touch a finger to your face,

Smooth creases that aren’t there.

Put concealer on imagined spots,

A hand runs through your hair;

It’s perfect but you comb it hard,

Smoothing bumps that aren’t.

You try to move away then,

From your face but find you can’t.

Your attention’s been distracted,

By your hatred of your nose,

You poke it, tears in your eyes,

Your anguish clearly shows;

Painted right across your face,

Which just moments before,

I’d found myself admiring,

I can’t admire it any more.

Your face no less than perfect,

How I’d love to look that way,

But the hatred that you feel for it

Makes your beauty go away.

Before my eyes, as I watched on

You looked upon your face,

And destroyed your perfect beauty,

Leaving hatred in its place.

A poem by Pooky

https://pookypoetry.wordpress.com/2013/11/29/the-girl-and-the-mirror/