Apostolat nr. 84. Din sumar:

Dosar: Ora de religie problematizări şi noi perspective

• Ora de religie: problematizări şi noi perspective. Greul de acum începe
•  Ora de religie, perspective şi şanse noi. Ce foloase putem avea din această criză 
• Cu Dumnezeu de tineri sau bătrâni fără Dumnezeu De ce Religia nu mai are loc în şcoala românească?
• Nu credeam că libertatea cea nouă va lovi în educaţie cu impostură

Răgaz pentru recunoştinţă:

• Recunoştinţa îmbogăţeşte viaţa

Fii tânăr cu Hristos:
„Şi dacă nu sunt frumoasă, ce fac?”

Terapie pentru suflet:

• Sfaturi pentru femeile care se simt singure
•  Cel mai mare medicament 
• Judecarea celorlalţi vine din mândrie 
• Împăcarea cu alţii

 
Educaţie:

• De ce să-ţi laşi copilul să se joace cu mâncarea

Licăriri de cuget:

• Zidurile cuvântă despre cuvintele ziditoare!
•  Editorial: Vorba lui Tănase!

Evenimente în Ţara Făgăraşului:

• Preasfinţitul Andrei Făgărăşeanul a fost ales şi întronizat Episcop al Covasnei şi Harghitei 
• Concurs de cunoştinţe religioase în Parohia Victoria II
•  Să ne trăim credinţa! Duminica Ortodoxiei la Şinca Nouă

„Şi dacă nu sunt frumoasă, ce fac?”

— „Doamne, Tu m-ai făcut. Şi dacă nu sunt frumoasă, ce fac?”. (întrebare pusă din public, în cadrul unei conferinţe)

— Da’ de unde ştii tu că nu eşti frumoasă? Cine ţi-a spus sau unde te-ai uitat de-ai văzut că nu eşti frumoasă? Cred că te-ai uitat în oglindă! De ce cred? Pentru că şi eu mă uit câteodată în oglindă şi zic: „Doamne, ce urâtă sunt! Uite cum arăt şi totuşi copiii ăia îmi zâmbeau din toată inima! Cum e posibil?”

Aşa că, fetiţa mea dragă, să zici aşa: „Doamne, dacă Maica Siluana e atât de bucuroasă deşi spune că se vede urâtă, şi cu adevărat şi eu i-am zâmbit şi nu mi s-a părut atât de urâtă, nu cumva aş putea să dobândesc şi eu acea bucurie şi să par şi eu frumoasă?”

Nu te mai uita în oglindă ca să vezi dacă eşti sau nu frumoasă, pentru că vei iscodi să afli acolo cine ştie ce imagine din clipurile publicitare! Uită-te în oglindă ca să vezi dacă nu eşti ciufulită, dacă nu eşti murdară pe faţă, dacă nu ţi-ai pus puloverul pe dos! Iar ca să vezi cât eşti de frumoasă, uită-te în icoana Maicii Domnului şi zi: „Maica Domnului, nu-i aşa că şi eu sunt frumoasă?” Pentru că frumuseţea ta e înăuntru.

Frumuseţea omului nu este în lut, ci în lumina dinlăuntrul lutului! Dacă cineva se uită la bec şi zice: „Ce frumos e becul ăsta!”, rămâne cu sticla. Dar cine zice: „Ce frumos luminează becul ăsta!”, îşi luminează casa cu el.

Aprinde-te cu lumina bucuriei sfinte, copila mea, şi o să fii mult mai frumoasă decât Miss Bucureşti. Aprinde-te de Duhul Sfânt, dă-ţi cu parfumul rugăciunii, spală-te cu Spovedania, hrăneşte-te cu Mântuitorul şi cere bucurie de la Dumnezeu şi atunci vei fi frumoasă pentru privirea duhovnicească, iar ochiul lumesc o să zică: „Ce urâtă pare asta şi ce bucuroasă e! Eu sunt frumoasă şi atât de nefericită! Cum e posibil?”

Hai, curaj!

Maica Siluana Vlad (Meşteşugul bucuriei, vol. 2)

The Girl and The Mirror

I see you check the mirror,

And you don’t like what you see.

It’s clear you think you’re ugly.

You don’t see things clearly.

You touch a finger to your face,

Smooth creases that aren’t there.

Put concealer on imagined spots,

A hand runs through your hair;

It’s perfect but you comb it hard,

Smoothing bumps that aren’t.

You try to move away then,

From your face but find you can’t.

Your attention’s been distracted,

By your hatred of your nose,

You poke it, tears in your eyes,

Your anguish clearly shows;

Painted right across your face,

Which just moments before,

I’d found myself admiring,

I can’t admire it any more.

Your face no less than perfect,

How I’d love to look that way,

But the hatred that you feel for it

Makes your beauty go away.

Before my eyes, as I watched on

You looked upon your face,

And destroyed your perfect beauty,

Leaving hatred in its place.

A poem by Pooky

https://pookypoetry.wordpress.com/2013/11/29/the-girl-and-the-mirror/

Sfaturi pentru femeile care se simt singure

Multe femei necăsătorite se simt singure şi neîmplinite. Cele două mari pericole ale acestei stări sunt: fie să îţi risipeşti viaţa în relaţii superficiale şi pasagere, fie să te retragi într-o singurătate depresivă. Iată câteva repere şi recomandări despre acest subiect, din volumul „Femeia şi problemele ei: perspectiva psihiatrului ortodox”:

Căsătoria nu e un antidot pentru singurătate

Ioana Besedina: Unele femei, nemăritându-se, se plâng de singurătate şi gol în viaţă. Ce ar trebui să facă?

Pr. Artemie Vladimirov: În cazul singurătăţii, cel mai grav este să îţi închipui că ai fost uitat, că nu mai eşti interesant, că nu te mai iubeşte nimeni. Ca preot, mi se întâmplă des să aud astfel de cuvinte. De obicei, le amintesc domnişoarelor despre Cel care este deasupra noastră. El ne vede tot timpul, ne ascultă şi ne iubeşte. Cel mai important este să crezi în această dragoste şi, crezând, o vei avea. Astfel, rugăciunea noastră nu va rămâne fără răspuns, fiindcă Tatăl cel ceresc ştie cele ascunse ale inimii noastre. Dumnezeu ne iubeşte şi de aceea ne poartă de grijă.

Dacă vorbim despre viaţa pământească va trebui să înţelegeţi că legăturile dintre soţi nu sunt un antidot pentru singurătate. O femeie căsătorită poate fi, de asemenea, singură şi nefericită. Dar dumneavoastră nu trebuie să vă pierdeţi speranţa că veţi găsi alesul inimii: Dacă nu l-aţi găsit încă, umpleţi-vă viaţa cu ce i-ar putea plăcea acestuia, ceva ce i-ar putea stârni interesul.

Deprimarea nu te face atrăgătoare

Văd adesea că femeile care nu şi-au realizat visul cad în depresie şi nu observă cum starea lor interioară le schimbă felul în care arată. Singurătatea le face pe multe femei asemănătoare. Acestora li se vede pe ochi oboseala de viaţă, iar privirea, oarecând vie, le devine mohorâtă. Mersul graţios se transformă într-unul greoi, inima le este plină de invidie faţă de prietenele mai fericite. Toate gândurile şi vorbele se reduc, de obicei, la lipsa lor de aşezare în viaţă. Femeile acestea se plâng tot timpul că nu şi-au împlinit chemarea maternă din interior. Nu este de mirare că pentru ele un mic motiv de întristare se transformă în decepţie, iar o mică greutate în impas. Şi dacă le privim astfel din exterior, ne întrebăm: cât de dorite ar fi unele ca acestea ca fete de măritat?

Mulţi oameni aşteaptă mângâierea noastră

Dacă veţi încerca să nu fiţi deprimate şi supărate, dacă veţi fi mereu ocupate cu treburi interesante, atunci toate vor fi la dumneavoastră ca în zicala rusească: „Albina ocupată nu are vreme de supărare”. Ocupaţi-vă timpul şi atunci nu veţi avea momente de tristeţe profundă. Dacă lucraţi cu oamenii, atunci aveţi posibilitatea să depuneţi o părticică din suflet în comunicarea profesională. În lume sunt mulţi oameni deprimaţi, care aşteaptă mângâiere de la noi. De aceea, dăruindu-le un cuvânt bun, veți simţi că au nevoie de dumneavoastră şi că mulţi vă vor căuta comuniunea. Veți fi cu siguranţă observată atunci când veţi deveni veselă şi radiantă. Zâmbetul dumneavoastră, care încălzeşte inimile celor din jur, nu va trece neobservat, la fel ca ochii care radiază bucurie, bunătate şi milă.

Ţineți minte că Dumnezeu vede dorinţele noastre. Dacă soarta dumneavoastră este să fiţi femeie şi mamă, atunci Domnul vă va trimite un soț.

 Dar dacă acest lucru nu se întâmplă atât de rapid cum aţi vrea, învăţaţi să trăiţi singură. Nu ascultaţi de nimeni şi, cel mai important, nu acceptaţi să vi se plângă de milă.

Dr. Dimitri Avdeev, Ioana Besedina, „Femeia şi problemele ei: perspectiva psihiatrului ortodox”

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 84, martie-aprilie 2015

De ce să-ţi laşi copilul să se joace cu mâncarea

„Lasă joaca şi termină ce ai în farfurie!” În loc să îţi cerţi copilul la masă, află de ce este constructiv pentru el să se joace cu mâncarea.

Din dorinţa de a-şi vedea copiii bine hrăniţi, adesea părinţii se concentrează doar pe acţiunea de a mânca, fără a lua în considerare şi experienţa în sine. Însă, atât gătitul cât şi mâncatul în sine pot fi nişte momente frumoase, amuzante şi chiar importante pentru dezvoltarea copilului.

 Gândeşte-te doar la următorul avantaj al micuţului, atunci când îl laşi să se joace cu mâncarea: în loc să înfulece masa pe nesăturate, joaca îţi ajută puiul să mănânce mai încet şi, astfel, să digere mâncarea mai bine.

 Iată mai departe şi alte motive pentru care să îţi laşi copilul să se joace cu mâncarea:

• Gătitul trezeşte simţurile

 În momentul în care gătim, ne sunt ascuţite cam toate simţurile: atinsul, văzul, mirosul şi gustul. Iar gătitul este o metodă excelentă de a petrece timp alături de copilul tău!

 Dacă faci o plăcintă, invită-ţi micuţul să se joace cu aluatul, să facă forme şi să îl întindă, să simtă textura. Sau, dacă tai nişte legume, poţi să îi dai nişte fâşii de ardei gras, pe care să le aşeze în diferite forme.

 Dă-i să guste şi să miroasă diverse condimente. Ba chiar întreabă-ţi micuţul ce crede că ar mai merge adăugat în mâncare. Poţi să faci şi un joc din asta: leagă-l la ochi şi roagă-l să ghicească ce i-ai dat să guste sau ce a mirosit.

 

• Pofta vine gătind

 Dacă puiul tău contribuie la gătit sau la aranjamentul mâncării în farfurie, va fi mai dispus să îşi mănânce „operele”, pentru că este ceva la care el însuşi a muncit.

• Foloseşte-te de textură şi culoare

 Ce gust are culoarea roşie? Dar verde? Cum este diferit un piure de o supă sau de o friptură? Toate aceste întrebări sunt normale pentru un copil şi, cum altfel să afle, dacă nu prin joc? Lasă-l să facă o figură zâmbitoare cu nişte măsline şi o felie de roşie. La un moment dat, tot îşi va mânca ce are în farfurie, dar mai întâi va experimenta.

• Joacă lungeşte timpul petrecut la masă

 Cum spuneam şi mai sus, când îţi laşi copilul să se joace cu mâncarea, de fapt, îl ajuţi să nu se grăbească la masă.

 De aceea, este bine să vorbiţi la masă, să spuneţi glume, să fredonaţi o melodie. Transformă experienţa mesei într-un spaţiu vesel şi destins.

 Tu îţi laşi copilul să se joace cu mâncarea?

Oana Anghel, ItsyBitsy.ro

Cel mai mare medicament

Când intră Hristos în inimă, patimile se mistuie. Nu mai poţi nici să înjuri, nici să urăşti, nici să te răzbuni, nici, nici… Unde să se mai găsească urile, antipatiile, osândirile, egoismele, frământările, întristările? Stăpâneşte Hristos şi dorul fierbinte după lumina cea neînserată. Acest dor te face să simţi că moartea este numai puntea pe care o vei trece cândva pentru a continua viaţa cu Hristos. Aici pe pământ ai de înfruntat o piedică, de aceea este nevoie de credinţă. Această piedică este trupul. În vreme ce după moarte credinţa dispare şi Îl vezi pe Hristos aşa precum vezi soarele. În veşnicie, fireşte, le vei trăi pe toate mai intens.

Însă atunci când nu trăieşti cu Hristos, trăieşti în melancolie, în necaz, în frământare, în strâmtorare; nu trăieşti corect. Atunci apar multe anomalii şi în organism. Este influenţat trupul, glandele endocrine, ficatul, fierea, pancreasul, stomacul. Ţi se spune: „Ca să fii sănătos, ia de dimineaţă lapte, un ouşor, unt şi doi-trei pesmeţi”. Însă, dacă trăieşti corect, dacă-L iubeşti pe Hristos, cu o portocală sau cu un măr eşti foarte bine. Marele medicament este ca omul să se dăruiască slujirii lui Hristos. Toate se tămăduiesc. Toate lucrează după rânduială. Iubirea lui Dumnezeu le preface pe toate, le sfinţeşte, le îndreaptă, le schimbă.

Sf. Porfirie Kavsokalivitul (1906-1991), în volumul „Ne vorbeşte părintele Porfirie”