Corabia cu cruce

Azi roşul din hlamidă, cu nuanţe apăsate,

Separă-n gând prezentul de amintiri uitate.

Pe Argeş e furtună... Corabia e-n spume,

Dar nu-i potop de ape, deşi se-neacă lume.

Sub viitura vremii se prăbuşeşte timpul,

E smuls din rădăcina de veacuri anotimpul.

Valuri zdrobesc clepsidra, iar timpurile noi

Înghit nisipul vremii, îl mestecă-n noroi.

Cad zilele-nsorite ca spicele sub seceri,

Se calcă în picioare rodirea-atâtor treceri.

Orele-s urmărite, secundele pândesc,

Ceasul mărşăluieşte în pas muncitoresc.

Se-ntunecă-n cer Luna, iar Soarele orbeşte

Pe firmamentul zării minciuna străluceşte.

Apusurile roşii se uită înapoi,

În petele de soare sunt semne de război.

Sub prigonirea vremii alt Noe la catarg,

Cu crucea-n mână ţine Corabia în larg.

Talazurile vremii izbesc necontenit,

Dar Sfântul mult se roagă din zori în asfinţit.

Lumina minunată e pusă la păstrare,

Căci Sfântul o ascunde pictând-o sub culoare

Şi, neştiut de oameni, condus de Dumnezeu,

Salvează de pieire Preasfântul Curcubeu!

Maria Gabor (din volumul Fereastra Sâmbetei)

 Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 81, septembrie-octombrie 2014