Pagini

joi, 7 august 2014

DOR DE LIMBA ROMÂNĂ în Basarabia




Suntem români şi punctum!”– a spus-o Eminescu.
Văzduhul ţine minte. Cu-arcuşul, Porumbescu
Culege-aprins ecoul şi-l cântă apăsat!
Din punct ţâşnesc izvoare de cântec minunat.
Mă potrivesc la maluri de ape şi salut
Cum cântă-n Mureş dorul şi-n Olt, cum cântă-n Prut.

Curge la vale Prutul împins de cer cu-o mână
Şi-mi povesteşte-amarul din el Limba Română,
Căci vin pe el poeme şi ode-nvolburate.
Văd şi aud... Se-înalţă cuvintele purtate
Şi se prefac în cântec, iar aripile lor,
Pe-un portativ din zeghe, răspund la dor cu DOR.
Un cor sublim de îngeri ia dorului aminte
Şi intonează imnul Limbii Române sfinte.
În timp ce-n malul zării, îngenunchiaţi, cuminţi,
Smeriţi poeţii noştri, cu aure de sfinţi,
Beau apa lui sfinţită, se-apleacă şi se-nchină,
Căci Prutul are-n ceruri o sfântă rădăcină.
Eu mă cutremur!... PUNCTUM e-o ancoră în Glas:
Ne nemureşte limba în Cer, nu în Parnas!
 – – –
Suntem români şi punctum!”– l-aud pe Eminescu.
Răsună Rapsodia din Cer a lui Enescu!

                             Marga Boiar

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 80, iulie-august 2014

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu