Aprofundând istoria comunismului

 Luna iulie a adunat o serie de cercetători şi tineri interesaţi de istoria comunismului la Academina Brâncoveanu de la Mănăstirea Sâmbăta. Un simpozion internaţional şi o şcoală de vară au adus în discuţie timp de o săptămână trecutul recent al României şi influenţa lui asupra comunităţilor din prezent.

Simpozion internaţional

Simpozionul, ajuns la cea de-a IX-a ediţie, a fost organizat de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), în parteneriat cu Fundaţia Culturală „Negru Vodă” Făgăraş şi Asociaţia Culturală „Mozaic” şi cu sprijinul financiar al Fundaţiei Konrad Adenauer. Evenimentul s-a desfăşurat în perioada 9-12 iulie şi a avut ca invitaţi istorici, filozofi, teologi, cercetători români şi străini ai trecutului recent. Fiecare a susţinut o prelegere legată de istoria comunismului, bazată pe cercetări persoanale. Tema de anul acesta a fost: „Identităţi sociale, culturale, etnice şi religioase în comunism”, iar majoritatea prezentărilor au fost însoţite de fotografii şi documente.

Şcoală de vară pentru liceeni

Desfăşurată timp de o săptămână, cea de a V-a ediţie a Şcolii de vară de la Făgăraş – Sâmbăta de Sus a adus laolată tineri interesaţi de efectele comunismului. Prin proiectul derulat de IICCMER cu sprijinul Fundaţiei Konrad Adenauer şi în parteneriat cu Ministerul Educaţiei Naţionale şi Fundaţia Culturală „Negru Vodă” Făgăraş au fost selectaţi 15 elevi de la licee din toată ţara, pe baza concursului de eseuri şi artă grafică „O zi în comunism: file de jurnal «secret»”. Peste 650 de tineri din România au răspuns provocării de a se înscrie în competiţie, potrivit organizatorilor. În cadrul taberei, elevii au participat la o serie de prelegeri şi ateliere, dar au avut în program şi mai multe drumeţii în Făgăraş, Cârţişoara, Cârţa, Victoria, Şona – toate cu scopul de a afla mai multe despre perioada 1944-1989 şi consecinţele ei.

 

Partizanii din Munţii Făgăraş

Unul din atelierele din tabără a fost „Ţara Bunicilor” – despre rezistenţa armată anticomunistă din Munţii Făgăraş şi efectele ei asupra comunităţilor. Acesta a fost realizat de Ioana Haşu, jurnalist şi cecetător independent la CNSAS, nepoata partizanului Gheorghe Haşu – membru în grupul de rezistenţă din Munţii Făgăraş. Folosind metode interactive şi învăţarea prin experiment, Ioana Haşu i-a introdus pe tineri în realitatea Ţării Făgăraşului în anii ’50, imediat după instalarea comunismului şi le-a prezentat portretul unora dintre cei care s-au opus regimului instalat abuziv. Prin fotografii şi documente din arhivele Securităţii, poveştile luptătorilor din munţi şi ale familiilor lor au prins din nou viaţă. 

Foto credit: IICCMER / Fundaţia Culturală „Negru Vodă".

Despre colectivizare, pe hotarul Şonei

O întâlnire inedită a liceenilor a fost cea cu pictorul Ştefan Câlţia, care i-a primit în satul copilăriei sale, la Şona, şi le-a vorbit despre efectele colectivizării în comunitatea din care face parte, dar şi despre istoria locurilor şi despre tradiţiile locale.

În faţa caselor vechi din sat, unele restaurate, altele renovate strident sau părăsite – martori tăcuţi ai vremurilor – domnul Câlţia a adus în prezent lumea de odinioară: „Începutul comunismului a fost sfârşitul relaţiei de gândire a ţăranului cu tot ceea ce însemna viaţa lui - cu oamenii de lângă el (care trebuiau turnaţi), cu proprietatea (care era confiscată), cu animelele din curte (care erau omorâte, ca să nu fie crescute doar pentru stat)."

Abuzurile comunismului au zdruncinat viaţa comunităţii de gospodari înstăriţi. Au urmat 40 de ani în care ţăranul a fost forţat să nu mai gândească decât la supravieţuire. Şona, unul din satele cu cele mai întinse hotare din Ţara Făgăraşului, cuprindea înainte de comunism dealuri cu teren arabil, fâneţe, livezi, păduri – toate lucrate cu multă chibzuinţă şi hărnicie, până la ultimul metru pătrat. Ce nu a fost confiscat prin colectivizare a rămas mai târziu nelucrat de oamenii care nu mai făceau faţă cotelor imense impuse abuziv. Reîmproprietărirea nu s-a făcut nici acum.

Fin analist al vremurilor şi extraordinar povestitor, pictorul Ştefan Câlţia i-a introdus pe invitaţi în frumuseţea lumii de altădată. La umbra merilor de vară, le-a vorbit despre Frumos şi tradiţie, despre valori şi verticalitate, despre legăturile dintre oameni, despre raportarea omului la natură şi la locul în care trăieşte. Fotografiile vechi din lumea satului de altădată au adus în prezent poveştile celor care au sfârşit la Aiud şi la Canal.

 

Foto credit: IICCMER / Fundaţia Culturală „Negru Vodă".

Poveşti provocatoare

Alina Urs, cercetător la IICCMER şi coordonator al Şcolii de vară, ne-a povestit despre experienţa de anul acesta. „De cele mai multe ori, la începutul Şcolii de vară copiii ştiu abia câteva poveşti legate de comunism, de obicei dintre cele pe care le aud în casă, de la părinţi sau de la bunici. Şi deodată se găsesc în mijlocul experienţe intense – 8 ore pe zi, timp de 7 zile – în preajma unor lectori care au călătorit sute de kilometri special pentru întâlnirea cu ei. În acest an, am avut ca invitaţi cercetători de la institute ale Academiei Române, de la CNSAS, de la Academia Civică, de la IICCMER şi de la Fundaţia „Negru Vodă”, dar şi de la universităţi din ţară şi din străinătate, tocmai pentru a asigura o diversitate de perspective. Subiectele abordate au fost şi ele foarte variate: viaţa cotidiană, detenţia politică, istoria Securităţii, mişcările de rezistenţă, situaţia minorităţilor. La început e o experienţă copleşitoare pentru participanţi, însă spre finalul şcolii ei ajung să recunoască nume, evenimente şi, cel mai important, să îşi dezvolte spiritul critic. Partea cea mai frumoasă în cadrul atelierelor şi discuţiilor este atunci când copiii încep să se întreabe care sunt valorile după care merită să trăieşti şi ce anume e mai important, materialul sau spiritualul? Scopul nostru tocmai acesta este, să îi provocăm să îşi pună probleme la care răspunsul nu este nici rapid, nici simplu. După ce Şcoala de vară se termină, abia atunci copiii încep să interiorizeze experienţa pe care au avut-o şi să o împărtăşească cu cei de lângă ei. Astfel, poveştile adevărate ale comunismului românesc ajung nu doar la cei 15 tineri care vin la Sâmbăta de Sus, ci şi la cei apropiaţi lor, ajutându-i să înţeleagă mai bine istoria ţării în care trăiesc, dar şi istoria familiei şi a comunităţii lor.”

Natalia Corlean

Apostolat În Ţara Făgăraşului nr. 80, iulie-august 2014

Foto credit: IICCMER / Fundaţia Culturală „Negru Vodă".