Editorial: Darurile din vistieria inimii tale

Motto: „Dragostea e singura care nu îmbătrâneşte și nu ne îmbătrânește. Dar cine a deschis ochii numai pentru a iubi?” (Octavian Paler)

Un om sărman lucra ca grădinar la vila unui mare bogătaş. Într-o zi, bogătaşul vru să îl batjocorească de faţă cu câţiva musafiri şi îi dărui un coş plin cu gunoaie:

- Uite un cadou pentru tine! – spuse bogătaşul mândru de gluma lui.

Omul a luat coşul cu gunoaie, a mulţumit şi a plecat acasă, în timp ce bogătaşul şi musafirii lui au rămas râzând în urmă. Ajuns acasă, grădinarul a spălat coşul, l-a vopsit frumos, iar a doua zi l-a umplut cu flori proaspete şi i l-a dus bogătaşului la care lucra.

- Păi cum, eu ţi l-am dat plin cu gunoaie şi tu mi-l aduci plin cu flori? Ce glumă e asta?

- Nu este o glumă... dar fiecare dăruieşte ceea ce are în inimă.

S-a aşternut o nouă toamnă şi, Doamne, e atâta ceaţă între oameni! E atâta gheaţă în privirile lor, iar iubirea de sine, iubirea de arginţi, iubirea de slava deşartă şi mai ales de dominare i-a adus pe mulţi la ură, dezbinare şi război... Am ajuns să respirăm cu “da” sau “nu”, fără a le mai dărui celor din jur zâmbete, emoţii sau compasiune. Nu le mai dăruim şi nu ne mai dăruim nici măcar timp. Acel timp de clădit caractere, de a reflecta, de a ne delecta, şi mai ales de a ne ruga sau de a merge la biserică. Trăim pe fugă, între fast food şi coffee to go, iar secundele se cern şi rămân în urma noastră, fără să le mai putem aduna.

Vine însă o zi în viaţa fiecăruia în care nu mai avem timp nici măcar să ne cerem iertare... De aceea, să încercăm să iubim tot ce ne înconjoară, să-i mulţumim zilnic lui Dumnezeu pentru tot şi să nu-i judecăm pe ceilalţi, pentru că nu ştim căile ascunse ale sufletului şi nici ale vieţii.

Să privim dincolo de aparenţe, direct în sufletele semenilor, să risipim ceaţa care ne-a învăluit privirile şi să admirăm “mărgăritarele” – frumuseţea ascunsă dinlăuntrul lor. Să dăruim, să iubim şi iertăm. Dar nu oricum, ci din inimă. Pentru că suntem creştini şi Însuşi Hristos ne învaţă mai presus de orice iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni. Căci din dragoste am fost făcuţi, din dragoste am fost mântuiţi prin jertfa lui Iisus Hristos şi tot din dragoste vom renaşte mereu, ca fii buni şi iubiţi ai lui Dumnezeu.

Diac. Claudiu Păun

 Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 76, noiembrie-decembrie 2013