Un manual pentru tinerii care caută repere

„Am iubit pătimirea” - jurnalul Sfântului Arhiepiscop şi Doctor Luca

Astăzi am terminat de citit o carte care a lăsat urme adânci în mine. Viaţa Sfântului Arhiepiscop Luca al Crimeei (1877 - 1961) este un manual pentru tinerii care nu s-au decis încă încotro s-o ia, ce să facă, ce meserie să aleagă, ce repere să aibă în viaţă... Arhiepiscopul Luca a fost unul dintre cei mai străluciţi chirurgi şi profesori de medicină ai secolului XX, renumit în întreaga Rusie.

Un chirurg faimos

Iniţial iubitor al picturii, s-a înscris la Academia de Arte din Petersburg, dar în timpul examenelor de admitere a apărut în inima sa îndoiala ca alege drumul potrivit:

„Este oare bun drumul pe care vreau să mi-l aleg în viaţă? Şovăielile, care n-au ţinut multă vreme, s-au încheiat cu hotărârea că nu am dreptul să mă ocup cu ceea ce îmi place mie, ci cu ceea ce este de folos pentru oamenii care suferă. Din Academie i-am trimis mamei o telegramă în care îmi arătam dorinţa de a intra la facultatea de medicină.” (Sfântul Luca al Crimeei).

Sfântul Luca se căsătoreşte şi va avea patru copii. Odată terminată facultatea de medicină începe să studieze din ce în ce mai mult, având râvna de a cerceta şi emite noi teorii şi metode în chirurgie. Ajunge rapid medic, operând zilnic foarte mulţi pacienţi. Faima lui se întinde rapid în întreaga Rusie. Îşi dă doctoratul în medicină cu o teză care uimeşte comisia.

Avea sute de pacienţi pe lună, listele de aşteptare erau foarte lungi, toţi vrând să ajungă a fi operaţi de medicul Voino-Iaseneţki (viitorul Arhiepiscop Luca), un chirurg care opera cu o precizie extraordinară. Sfântul Luca opera numai cu icoana Maicii Domnului pe perete, refuzând să intre în sala de operaţii atunci când icoana a fost confiscată de sistemul politic ateu.

Hăituit de sistemul comunist

Medicul Voino-Iaseneţki stătea de dimineaţa până seara în spital, iar în restul timpului lucra noaptea la tratatul de chirurgie septică. Remarcat de ceilalţi ca fiind sclipitor în discuţiile teologice, este hirotonit preot şi la doar doi ani este hirotonit întru arhiereu. Soţia lui murise şi o infirmieră îi îngrijea pe cei 4 copii ai doctorului.

De aici începe o viaţă atât de grea şi chinuitoare încât ai impresia că peripeţiile lui nu se mai termină. Arestat şi exilat de trei ori în Siberia, Sfântul Luca este mutat ca o marionetă dintr-un oraş în altul al Rusiei, din sătuc în sătuc. Oriunde ajungea era respectat şi începea să-i ajute pe bolnavi. A operat la viaţa lui mii de persoane, primind spre sfârşitul vieţii premiul Stalin pentru merite deosebite aduse ţării. Deşi a revoluţionat chirurgia legată de rinichi, stomac, splină, fiere, inimă şi cap, cele mai reuşite operaţii erau cele de ochi; foarte mulţi orbi şi-au recăpătat vederea.

A fost prigonit... mult prea prigonit şi hăituit de sistemul comunist, dar întotdeauna îşi păstra calmul şi încrederea în Dumnezeu, deşi pe cei dragi nu i-a văzut zeci de ani la rând...

Sfântul Luca – marele chirurg şi arhiepiscop al Rusiei ajunge subiect în presa internaţională, i se fac portrete şi chiar bust sculptat încă din timpul vieţii... aşa de mare era numele lui.

Opera fără bani şi trata fiecare pacient nu ca pe un caz, ci ca persoană unică având chipul lui Dumnezeu. Se tânguia mult când murea cineva pe masa de operaţii, iar celor bolnavi grav le explica sincer starea lor pentru a şti că trebuie să se pregătească să intre în Viaţa de apoi.

Ce om a fost Sfântul Luca? Citiţi-i viaţă şi vă veţi minuna!

Ce m-a învăţat Sfântul Luca?

Să muncesc mult... să muncesc foarte mult. Să slujesc aproapelui continuu, zi şi noapte. Să nu fug niciodată după bani, ci mereu să îndeplinesc poruncile lui Dumnezeu. Să-mi folosesc talanţii pe care i-am primit de la Dumnezeu doar în scopuri bune. Să nu fac niciodată vreun compromis de la Adevăr, ci mereu să mărturisesc realitatea aşa cum e, fără minciuni, fără interese meschine, fără egoism. Să fiu sincer şi curat. Să nu judec aproapele. Să nu cârtesc în necazuri. Să-mi las viaţa în mâinile lui Dumnezeu indiferent de circumstanţe. Să consider laudele celorlalţi ca un nimic şi să caut doar slava lui Dumnezeu.

Sfântul Luca m-a învăţat prin viaţa lui că omul niciodată nu este singur, ci mereu e cu Dumnezeu, chiar dacă toţi cei dragi nu-ţi sunt aproape.

Sfântul Luca m-a învăţat să mă aştept la necazuri, şi să încerc să le duc cu demnitate.

Ce sfânt, Doamne! Ce sfânt!

Crucea lui Hristos este ușoară

Ne plângem prea mult de lipsurile materiale, pe când el n-a avut niciodată mai nimic al lui, decât talantul chirurgiei şi harul arhieriei. A flămânzit adesea, a dormit pe străzi, pe holuri, prin cămăruţe înguste, în beciuri mizerabile, a suferit multe boli şi neputinţe, dar a mers înainte curajos. Vă recomand să citiţi viaţa unui sfânt contemporan, un sfânt care a trăit în aceleaşi vremuri ca bunicii noştri.

„Mă veţi întreba: Părinte, e uşor să fii prigonit? E uşor să treci prin uşa strâmtă şi pe calea spinoasă? Mă veţi întreba cu nedumerire. În inima voastră poate sălăşluieşte îndoiala, dacă crucea lui Hristos este uşoară. Dar eu vă voi răspunde: Da, da, este uşoară. De ce e uşor să-L urmezi pe acest drum spinos? Pentru că nu vei înainta singur. Te va însoţi Însuşi Hristos. Întrucât mila Lui infinită te va întări când te vei îndoi sub greutatea crucii. Pentru că El Însuşi te va sprijini, te va ajuta să-ţi ridici crucea.” (Sfântul Luca al Crimeii)

Claudiu Bălan

ortodoxiatinerilor.ro

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 74, iulie-august 2013