Căsuţa copiilor: Leneş sau mândru ?

Dragi copii, o să vorbim astăzi despre bolile sufletului – acele stări care ne fac rău, chiar dacă uneori nu ne dăm seama. La fel cum o răceală puternică ne ţine la pat, departe de prieteni, în durere, tot aşa şi bolile sufletului ne distrug bucuria şi sănătatea minţii şi a inimii.
Ca să le vindecăm, trebuie să fim foarte atenţi la manifestările lor şi la efectele lor în viaţa noastră. Dacă nu suntem atenţi şi nu învăţăm să le recunoaştem, ele ne vor păcăli şi ne vom da seama de ele doar atunci când sufletul nostru va fi bolnav, când inima noastră va plânge.
Aşadar, să ascultăm această istorioară :

Se spune că trăia cândva un tânar care era leneş şi mandru şi dorea foarte mult să scape de una dintre aceste două boli. El s-a dus la duhovnic, s-a spovedit îndelung şi apoi şi-a exprimat dorinţa aceasta arzătoare, de a renunţa la una din doua: ori la lene, ori la mândrie.

Parintele se gândi un pic şi îi zise:

- Fiule, află că leneşul îl cunoşti după lucrarea sa, fiindcă el nu ţipă niciodată aşa: „Sunt leneş! Ajutaţi-mă să fac cutare lucru sau cutare faptă!”. El pur şi simplu nu face nimic! La fel şi pe omul mândru n-ai să-l auzi vreodată cum spune: „Iertaţi-mă, ştiţi, sunt cam mândru!”. El pur şi simplu face lucrările mândriei, care este boala lui.
Şi apoi mai zise părintele:
- A recunoaște lenea din tine este ca şi cum ai făcut deja primii paşi spre hărnicie, după cum a recunoaşte mândria din tine este primul pas spre a te apropia de smerenie şi blândeţe, de nejudecarea celui de lângă tine. Cel mai bine este să te rogi! Dumnezeu te va ajuta astfel să te cureţi şi de o patimă, şi de alta. Iar o patimă, să ştii, niciodată nu lucrează singură. Din prea multă lene se naşte şi mândria, căci lipsindu-ne de lucrările lui Dumnezeu, se aşează în noi mândria… Şi la fel, din prea multă mândrie se naşte lenea, căci ai impresia despre tine că eşti ceva sau cineva şi te leneveşti în ascultări şi împlinirea poruncilor lui Dumnezeu. Dacă vrei să alegi una din două, alege rugăciunea!

Auzind acestea, copilul plecă spre casa lui mai îndreptat.
(Poveste adaptată după volumul Nestemate Duhovniceşti, vol I, Editura Cristimpuri, 2010)
Deci, dragi copii, să reţinem aceasta : boala sufletului nu este la fel de uşor de văzut ca boala trupului, dar poate fi chiar mai periculoasă. Trebuie să învăţăm să ne descoperim boala, iar „medicul“ care ne ajută să o facem este părintele duhovnic. Tot el ne oferă și „medicamentul“ pentru bolile sufletești.
 Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 74, iulie-august 2013