Despre Noaptea Paştilor şi despre Ziua Învierii

Am trecut cu bine prin post şi am ajuns şi ziua „ …pe care a făcut-o Domnul, ca să ne bucurăm şi să ne veselim…”. Să ne bucurăm sau să chefuim? Mass-media – dumnezeul zilelor noastre, ne învaţă totul: cum să sărbătorim, ce să credem, ce să mâncăm, cu ce să ne îmbrăcăm. 

 Nu e suficient să nu faci rău 
Hristos Cel Înviat îndeamnă la bucurie, la netemere şi la pace, acestea fiind trei din darurile Învierii. Bucuria noastră este dublă acum, la fel cum a fost întristarea şi durerea noastră pe tot parcursul postului. Dacă în post am „plâns” cu gândul la Crucea Domnului, pe de o parte, şi la crucea omului, pe de altă parte, acum ne bucurăm cu gândul la Învierea Domnului, dar şi la învierea noastră. Astăzi ne bucurăm de darurile primite de la Hristos, dar se cade să nu uită că „dar din dar se face”, să nu uităm că suntem datori a dărui mai departe ceea ce am primit gratuit de la Hristos. Aceeaşi bucurie, netemere şi pace pe care le-am primit de la El, suntem datori a le dărui celor din jurul nostru. 
Suntem creştini şi, ca atare, nu ajunge să nu facem ceva (rău), ci trebuie mai ales să facem ceva (bun). Hristos nu a venit în lume ca să constate ceva, să ne transmită nişte învăţături şi să ne lase nişte îndemnuri sau porunci, ci a primit a se jertfi pentru noi. Orice ne-a îndemnat să dobândim – dragoste, iertare, bunătate, smerenie …. – a dobândit El mai întâi şi ne-a dăruit nouă. Hristos nu ne-a spus doar ceva, ci mai ales ne-a arătat ceva. El nu ne-a vorbit despre Înviere doar, ci a înviat şi ne-a dăruit şi nouă înviere; nu ne-a vorbit de nemurire, ci ne-a dăruit nemurirea; nu ne-a vorbit de iubire , ci ne-a arătat iubirea Lui. 

Gunoi îngurgitat cu plăcere 
Nu e însă deloc uşor, în zilele noastre, să dăruieşti mai departe ceea ce-ai primit de la Dumnezeu. Biserica ne vorbeşte despre „haina smereniei” care ar trebui să îmbogăţească garderoba noastră sufletească, dar noi ne înnoim doar hainele din şifonier. Vreau să cred că, de anul acesta, Paştile înseamnă pentru fiecare creştin mai mult decât etalarea garderobei la biserică şi îmbuibarea cu bucate şi băutură. Multe posturi de televiziune ne arată cum să ne curăţăm casele înainte de „marele eveniment”, cum să ne îmbrăcăm (dar mai ales cum să ne dezbrăcăm de bun-simţ) şi cum să pregătim un adevărat festin culinar, iar mai apoi vin şi constată că oamenii s-au dedat la excese şi spitalele sunt asaltate după Marele Eveniment. În fiecare an vedem acelaşi film prost şi suntem „oaspeţii invitaţi în casă şi aşezaţi la masă” de aceste posturi de televiziune, îndemnaţi cu insistenţă să mâncăm şi să bem din toate cât mai mult, iar mai apoi scoşi afară şi bârfiţi pe la toate colţurile cât de lipsiţi de măsură suntem. 
Eu cred că excesele cele mai mari vin chiar din excesul privitului la aceste posturi de televiziune, care se dovedesc a fi nişte „gazde duplicitare”. Când o să înţeleagă cei din televiziune şi din presa zilelor noastre că în televiziune şi în presă e ca în agricultură – „gunoiul ajută la creşterea legumelor, dar şi a buruienilor” (să mă iertaţi de comparaţie) şi că numai Dumnezeu poate face ca din noroi să crească nuferi? Din păcate, la cât „gunoi” oferă televiziunile şi presa scrisă din ziua de azi, eu unul înţeleg că rostul lor este să cultive ”legumele şi buruienile”. Nu poţi avea pretenţia ca românii să sărbătorească Învierea Domnului, de vreme ce-i „educi”cu insistenţă cum să chefuiască. Confuzia este una evidentă. 

Au împroşcat cu noroi şi acum se minunează 
Să nu uităm că acum se sărbătoreşte Învierea Domnului. Suntem îndemnaţi insistent pe toate canalele să mergem de ”sărbători” la mare şi la munte, dar prea puţin – spre deloc – să mergem acasă la părinţi şi acasă la biserică. Ceea ce ar fi bine să înţeleagă cel care face televiziune sau scrie la ziar este că Învierea nu se poate sărbători oricum şi mai ales oriunde şi nu poţi nici să vorbeşti oricum despre Înviere. Nu-i corect să spunem – de exemplu – „Noaptea Învierii” (numai Ziua Învierii), dintr-un motiv lesne de înţeles, dar putem spune „Noaptea Paştilor” (adică „Noaptea Trecerii” – pesah = trecere). 
Vorbesc „domnii” de la televiziuni şi din presă de slăbirea credinţei în rândul credincioşilor, dar uită rolul dumnealor în cauzarea unei atare situaţii. De ani de zile au împroşcat cu noroi în stânga şi în dreapta şi acum „se minunează”. Să nu uităm că excesele (de orice fel sunt ele) dăunează grav… De ani de zile „aflăm” că medicii, dascălii, poliţiştii, preoţii, politicienii (iertare dacă am uitat pe cineva) sunt „slab pregătiţi, lipsiţi de motivaţie, şpăgari, interesaţi, neprofesionişti, lacomi, hoţi…” Şi acum constatăm că nu mai avem încredere unii în alţii şi că ne cam uităm chiorâş spre cel de lângă noi. Am tolerat ani de zile o astfel de „alimentare” din partea celor care ne tot vorbesc de „transparenţă” şi acum nu ne mai uităm unii la alţii, ci ne uităm unii prin alţii. Au căutat cu insistenţă să golească bisericile de credincioşi şi acum constată că sunt cam înghesuiţi afară, în lumea pe care „au zidit-o şi au propovăduit-o”. Ei ne vorbesc de „cheful din noaptea cea mare”, dar noi, creştinii, sărbătorim Ziua cea Mare a Învierii, drept pentru care eu vă urez ca Lumina Învierii să vă călăuzească. Hristos a înviat! 
Pr. Marius Demeter

 Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 73 - mai-iunie 2013