Coliva, aliment şi ofrandă cu valoare de simbol

În rânduiala Bisericii Ortodoxe, coliva este o ofrandă care însoţeşte slujbele de pomenire a morţilor (înmormântări, parastase etc.). Ea este în acelaşi timp aliment şi simbol, sau, mai explicit, este expresia materială a credinţei ortodoxe în nemurire şi înviere.

            Originile colivei. Potrivit tradiţiei, împăratul păgân Iulian Apostatul (361-363), constatând că frica morţii nu îi înspăimântă pe creştini (ei priveau moartea ca o înlesnire a întâlnirii lor cu Hristos), a căutat cu viclenie o metodă prin care să le întineze postul. Din ordinul său, în prima săptămână a Postului Mare, toate alimentele din pieţe au fost stropite, în taină, cu sânge provenit din jertfele aduse idolilor. Scopul scontat ale acestei acţiuni era acela de a-i obliga pe creştini să se hrănească cu sânge de animale într-un timp liturgic în care ei trăiau în abstinenţă de la bucatele ”de dulce”, dar şi de a le impune consumarea ofrandelor aduse unor idoli în care ei nu credeau.

            Mijlocirea Sfântului Teodor Tiron. Întrucât acţiunea împăratului era una ascunsă, iar creştinii ar fi gustat inevitabil din alimentele stropite cu sânge de animale, Dumnezeu a găsit o cale minunată prin care le-a descoperit această lucrare malefică şi modalitatea prin care ar putea-o evita. Dacă în Vechiul Testament Dumnezeu a vorbit poporului ales prin prooroci, de data aceasta El comunică cu oamenii prin persoana Sfântului Teodor Tiron, care i se arată Arhiepiscopului Eudoxie şi, deconspirând planurile ascunse ale împăratului, îl sfătuieşte cum să procedeze.

            Solidaritatea în credinţă ucide păcatul. În vedenie, Sfântul Teodor îi spune arhiereului să înştiinţeze toţi creştinii să nu cumpere alimente din piaţă deoarece sunt întinate cu sânge. Pentru a nu suferi din lipsa mâncării, Sfântul oferă o soluţie accesibilă tuturor (atât celor cu stare materială bună, cât şi celor mai puţin avuţi): să consume colivă în locul mâncărurilor obişnuite. Astfel, în loc să culeagă mult aşteptatele roade ale urzelii sale, împăratul a eşuat ruşinos, furnizorii de alimente fiind nevoiţi să arunce în mare produsele alterate după o săptămână în care nici un creştin nu a cumpărat produse de la piaţă. Ca act de cinstire al acestei lucrări dumnezeieşti, în fiecare an de sărbătoarea Sfântului Teodor creştinii mănâncă colivă. Pentru semnificaţia sa eshatologică, coliva a fost asociată cultului morţilor.

Coliva – aliment complex. Cuvântul colivă este traducerea grecescului ”ta kolliva” şi se prepară din grâu fiert, îndulcit cu zahăr sau miere, amestecat cu nuci pisate şi aromate. Prin conţinutul ei, coliva este un aliment consistent şi, totodată, foarte gustos. Bobul de grâu este aliment şi medicament. El conţine calciu, magneziu, fosfor, aproape întreg complexul de vitamine B, antioxidanţi, celuloză, fibre şi proteine, de aceea este capabil să întreţină viaţa. 

Tinerii hrăniţi cu seminţe. În Sfânta Scriptură avem exemplul concret al celor trei tineri, Anania, Azaria şi Misail, care aflându-se în captivitatea babilonică şi nedorind să se întineze cu mâncărurile cu care se hrăneau păgânii, au cerut să fie hrăniţi numai cu seminţe vegetale. Spre surprinderea sa, regele a fost nevoit să observe că tinerii hrăniţi cu seminţe erau mai frumoşi decât tinerii de aceeaşi vârstă cu ei, dar îndestulaţi cu hrană de provenienţă animală. Calităţile dietei vegetariene sunt, de altfel, recunoscute de nutriţionişti.

Grâul, elementul predominant al colivei. Datorită compoziţiei sale, coliva este alcătuită din alimente cu valoare de simbol, folosite de Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos şi explicate în mod detaliat de Sf. Ap. Pavel în scrierile sale. Elementul predominant al colivei este grâul. Ca aliment, grâul constituie principala sursă de hrană a oamenilor, fiind materia primă din care se face pâinea. Ca element-simbol, grâul a fost folosit de Mântuitorul Iisus Hristos pentru a preînchipui Biserica, dar şi pentru a prefigura Pâinea vieţii veşnice.

Grâul, element euharistic. În fiecare duminică şi sărbătoare, creştinii se adună în biserică pentru a săvârşi Sfânta Liturghie, slujbă în care se folosesc două materii principale: pâinea şi vinul. Precum pâinea este alcătuită dintr-o mulţime de boabe de grâu, tot astfel şi Biserica este alcătuită din mulţimea credincioşilor. Valoarea euharistică a grâului este dată de Mântuitorul Iisus Hristos prin analogie cu pâinea, când vorbeşte despre Sine: ,,Eu sunt pâinea vieţii; cel ce vine la Mine nu va flămânzi.” (Ioan 6, 35). În Biserică, pâinea vieţii este însăşi Sfânta Euharistie, în care pâinea este Trupul Domnului iar vinul Sângele Său.

            Coliva simbolizează trupul mort. Grâul are, însă, şi alte semnificaţii, în funcţie de întrebuinţarea lui. Din momentul în care grâul este secerat, iar boabele sunt separate de tulpină, devine un element mort. Prin uscare, el poate fi păstrat un timp şi folosit în scopuri nutritive diverse, sau se poate descompune, dacă nu are condiţii specifice de păstrare. Prin analogie, şi trupul omului, după ce se desparte de suflet, devine materie moartă, care este supusă descompunerii.

            Dar este şi simbol al învierii. Nutriţia nu este singurul mod de întrebuinţare a grâului. Bobul de grâu este sămânţă ce poartă în sine potenţa vieţii. Astfel, dacă sunt întruniţi factorii de mediu necesari (pământ bun, umiditate, îngrijire) bobul de grâu încolţeşte şi dă viaţă unei noi plante. Cu alte cuvinte, el învie. Tot astfel şi trupul omului, deşi inert după moarte, va învia atunci când va fi chemat la viaţă de însuşi Stăpânul Vieţii. 

        

       Virtuţile Sfinţilor. Coliva are în compoziţia sa dulciuri şi arome nu doar pentru plăcerea gastronomică, ci şi ca reprezentare a virtuţii sfinţilor, în general; sau ale celui răposat, în special. Mai mult, dulciurile din colivă ne trimit cu gândul la starea pe care fiecare creştin nădăjduieşte să o guste prin Înviere, dulceaţa vieţii veşnice. Această viaţă ,,dulce” ne rugăm să o dobândească şi cel mort, pentru care s-a făcut coliva.

            Coliva este însoţită întotdeauna şi de alte ofrande. Fie că este vorba de slujba de înmormântare sau de parastase, alături de colivă se rânduiesc colaci (sau pâine), vin şi lumânări. Toate aceste elemente constituie un tot unitar. Modul în care colacii sunt împletiţi oglindeşte simţul estetic cu care Dumnezeu l-a înzestrat pe om, pentru ca acesta să devină creator de valori perene. Stropirea cu vin simbolizează aromatele şi balsamul cu care a fost uns trupul Domnului. Originea vinului, care este produs din sucul (sângele) strugurelui închipuie sângele care întreţine viaţa trupului. Totodată, vinul ne trimite cu gândul la cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos: „Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. (Ioan 6, 54).

            Iată, aşadar, cum coliva ni se revelează ca fiind un univers spiritual tradus într-o formă materială concretă, hrănitor pentru viaţa noastră în trup şi cu valoare de simbol al morţii şi învierii noastre împreună cu Hristos, pentru veşnicie.

Pr. Adrian-Gheorghe Magda

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 72, martie-aprilie 2013