Generaţia COOL şi Biserica azi

De-a lungul întregii istorii a umanităţii, comunităţile, societăţile din toate timpurile şi din toate locurile şi-au dorit pentru urmaşii lor o altă lume, o altă viaţă, mult mai bună, de multe ori chiar idilică sau utopică. Iubirea şi grija pentru generaţia tânără i-au determinat pe oameni în permanenţă să investească în educaţia urmaşilor, indiferent că aceasta se făcea în sânul familiei ori în cele mai luminate locaşuri de cultură ale timpului.

De multe ori dorinţa părinţilor de a-şi educa copiii şi de a-i feri de propriile greşeli e atât de mare, încât face apel uneori la metode diverse, de la cele mai severe până la cele mai patetice. Ajungem astfel la eternul „conflict între generaţii” , care începe cu nedumeririle celor maturi faţă de comportamentul, deciziile şi mentalitatea afişată de tineri, continuă cu frustrările celor tineri de a nu fi înţeleşi şi duc în cele din urmă la revoltă, încetarea dialogului şi alte forme de protest specifice vârstei.

Tipul acesta de conflict există şi astăzi, cu atât mai mult cu cât noua generaţie născută şi crescută într-un sistem nerestrictiv nu pare să înţeleagă pe deplin sau să preţuiască sistemul de valori al generaţiilor mature, generaţii crescute şi educate într-un alt sistem, sever prin comparaţie cu ce avem astăzi. Nu-i de mirare faptul că părinţii şi bunicii noştri nu prea văd cu ochi buni interesul scăzut pentru educaţie, disciplină, cultură sau religie al celor tineri şi cu atât mai mult interesul sporit pentru frivolităţi, cluburi, distracţii şi aşa mai departe.

Părerea tinerilor despre Biserică

Studii recente de specialitate făcute în rândul tinerilor par să confirme temerile celor maturi. Biserica pare să fie, în viziunea multor adolescenţi, mult prea restrictivă. Tinerii doresc să experimenteze lumea şi cultura în care trăiesc, cu toate ofertele bune, dar şi cu ispitele ei. Vor să aibă o credinţă care să îi ţină conectaţi la realitate şi, cel puţin o parte dintre ei, cred că Biserica îi împiedică să menţină legătura cu lumea în care trăiesc. Un sondaj efectuat de agenţia Barna Group (SUA) atât în SUA cât şi în Europa constată faptul că un sfert dintre tinerii cu vârste cuprinse între 18 şi 29 de ani au declarat că, în opinia lor, creştinii demonizează tot ce este în afara Bisericii. Bisericile ignoră problemele lumii reale, cred unii dintre cei intervievaţi. Aceeaşi sursă evidenţiază faptul că adolescenţii şi tinerii în jurul vârstei de 20 de ani experimentează creştinismul într-o manieră superficială. O treime dintre tineri susţin că Biserica este „plictisitoare"; un sfert dintre ei spun că, pentru cariera şi interesele lor, credinţa nu este relevantă; cca 20% au concluzionat că Dumnezeu pare să fie absent din experienţa lor religioasă.

Biserica pare să fie, în opinia tinerilor, şi antagonică ştiinţei. În aceeaşi opinie, poziţia Bisericii vizavi de sexualitate este mult prea restrictivă. Cultura profană care supraestimează carnalul, accesul facil la materiale pornografice, creşterea vârstei la care tinerii se căsătoresc, reprezintă provocări serioase pentru trăirea unei vieţii creştine autentice. O şesime dintre tinerii intervievaţi au declarat că „au făcut greşeli" în privinţa vieţii lor intime şi că se simt „judecaţi de Biserică" din acest motiv.

O problemă care ne priveşte pe toţi

Se pune într-un final întrebarea firească cum s-a ajuns în acest punct şi care ar fi motivele pentru care unii tineri au această perspectivă asupra Bisericii, în condiţiile în care Biserica reprezintă un dar divin oferit oamenilor, pentru ca în ea dragostea lui Dumnezeu şi dragostea dintre oameni să se poată manifesta deplin. Un posibil răspuns ar fi faptul că tinerilor nu li se explică suficient valoarea, sensul şi rostul Bisericii. Iar această explicare ar trebui făcută, într-un limbaj accesibil noii generaţii, cu smerenie, cu iubire, dar şi cu gravitate, cu seriozitate şi responsabilitate maximă.

Explicarea rostului fundamental al credinţei în construirea unei vieţi şi unui viitor durabil, cu efecte pentru eternitate, reprezintă responsabilitatea maturilor pentru tineri. Precizarea consecinţelor unei vieţi promiscue reprezintă o altă responsabilitate. Rugăciunea pentru şi împreună cu tinerii, exemplul personal – ar fi alte soluţii pentru problemele mai sus enunţate. Iar demersul acesta trebuie conştientizat şi realizat în comuniune şi comunitate, pentru că reprezintă responsabilitatea tuturor.

Un exerciţiu de sinceritate

Astăzi avem pe de o parte o generaţie tânără preocupată mai mult de a fi „cool” decât responsabilă, iar de cealaltă parte constatăm adesea, cu durere, o lipsă a iniţiativei unui dialog real, ba chiar o lipsă de preocupare pentru creşterea şi educarea corespunzătoare a celor tineri, un refuz al conştientizării acestei responsabilităţii în faţa lui Dumnezeu. În aceste condiţii, nu cred că ar trebui să ne mai mirăm de ce tinerii ajung să simtă şi să primească păreri ca cele din sondajul de care am amintit.

Nu ne rămâne decât să conştientizăm, fiecare în parte, într-un exerciţiu de sinceritate, starea în care suntem în această relaţie. Cei tineri să înveţe să caute adevărul mai adânc, dincolo de anumite aparenţe, iar cei maturi să înveţe să renunţe la degetul acuzator şi să ridice fruntea, să zâmbească şi să ofere dragoste şi căldură fraţilor mai mici. În relaţiile încălzite de focul dragostei şi al rugăciunii, Dumnezeu este prezent şi face lucruri minunate.

Augustin Ciubotariu, Oraşul Victoria

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 71 – ianuarie-februarie 2013