Pomenirea Părintelui Arsenie la Prislop

Anul acesta s-au împlinit 23 de ani de la plecarea Părintelui Arsenie Boca la cele veşnice. Ziua de pomenire, miercuri, 28 noiembrie, a adus la Mănăstirea Prislop mii de pelerini din toată ţara. Sfânta Liturghie a fost săvârşită de un sobor de preoţi şi diaconi condus de patru ierarhi: Înaltpreasfinţitul Laurenţiu – Mitropolitul Ardealului, Preasfinţitul Gurie – Episcopul Devei şi Hunedoarei, Preasfinţitul Daniil – Episcopul Daciei Felix şi Preasfinţitul Paisie – Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei.

Cuvântul de învăţătură a fost ţinut de Preasfinţitul Paisie care, plecând de la sfaturile date de Părintele Arsenie, a trecut în revistă problemele grave ale familiei contemporane, cauzate de lipsa trăirii credinţei în viaţa de zi cu zi. „Dacă venim să îl cinstim pe Părintele Arsenie, trebuie nu doar să venim până aici, ci trebuie să-i citim cuvântul de învăţătură şi să-l ascultăm.” Înaltpreasfinţitul Laurenţiu a vorbit despre canonizarea personalităţilor cu viaţă sfântă, amintind recenta canonizare a Mitropolitului Ardealului, Andrei Şaguna: „Acelaşi lucru va rândui Dumnezeu, tocmai prin frăţiile voastre, şi cu Părintele Arsenie. Mormântul său e un sanctuar, un loc de pelerinaj sfânt. Şi cei care se folosesc de darul lui Dumnezeu prin aleşii Săi vin mereu aici.”

Preasfinţitul Gurie a mulţumit tuturor pentru dragostea cu care îl prăznuiesc pe Părintele Arsenie şi a menţionat că propunerea Înaltpreasfinţitului Laurenţiu de a zidi o biserică încăpătoare în cadrul Mănăstirii Prislop este şi o dorinţă a Episcopiei Devei şi Hunedoarei.

Pentru cei care nu au ajuns cu această ocazie la Prislop, o fărâmă din atmosferă este evocată de gândurile unui pelerin din Oraşul Victoria:

Pe urmele unui Sfânt

În puterea nopţii, un grup de pelerini din Oraşul Victoria şi din satele din împrejurimi s-a aşezat la drum, cu binecuvântare. Destinaţia: Sfânta Mănăstire Prislop, loc de mare înălţare sufletească şi loc unde, odinioară, au călcat paşii unui Sfânt. S-au comemorat 23 de ani de la trecerea de pe acest pământ la cele veşnice a Părintelui Arsenie Boca, cel numit „Sfântul Ardealului”. Poate ar fi mai potrivit însă „Sfântul României”, deoarece cuvintele sale pilduitoare au fost de mare ajutor pentru oameni de pe întreg cuprinsul ţării.

E 3 dimineaţa. Afară e frig, dar sufletele ni se încălzesc gândindu-ne la locul în care urmează să ajungem. Unii dintre noi merg pentru prima dată la Părintele, alţii revin a nu ştiu câta oară pentru pacea pe care o regăsesc acolo, pentru mulţumiri, pentru rugăminţi fierbinţi. Tot drumul e frig, ceaţă, vreme urâtă. Ajungem puţin după ora 7, lăsăm autocarul undeva în apropiere, iar apoi o luăm pe jos. Nu după mult timp ajungem la mănăstire – loc încărcat de istorie, dar mai ales de sfinţenie. Însă s-a întâmplat ceva: vremea urâtă de la plecare, frigul pătrunzător şi ceaţa care ne-au însoţit pe tot parcursul drumului au dispărut. Părintele a vrut să ne primească frumos, să ne fie nouă mai uşor în acele câteva ore, deşi viaţa sa nu a fost dintre cele mai uşoare, însă întotdeauna senină sufleteşte. 

Începe slujba oficiată de un impresionant sobor de preoţi condus de ierarhii locului, avându-l în frunte pe Mitropolitul Ardealului, Înaltpreasfinţitul Laurenţiu Streza. Pe măsură ce slujba înaintează, vremea e din ce în ce mai frumoasă. Iar când reuşim să ajungem la mormântul Părintelui, deja ne mângâie soarele, cerul e de primăvară, iar în brazii dimprejur păsărele cântă atât de frumos! Şi toate acestea la sfârşitul lui noiembrie, în prag de iarnă.

Marea aceea de oameni pe care am găsit-o acolo, miile acelea de oamenii aşteptau în ordine, liniştiţi, să ajungă la mormântul Părintelui. Totul era într-o antiteză perfectă cu ceea ce vedem la televizor, atât de departe de acele îmbulzeli, vorbe urâte sau îmbrânceli pentru a ajunge mai repede. Toţi aveam răbdarea şi liniştea necesară şi asta şi cu ajutorul Părintelui, care se afla în chip tainic cu noi. Orele au trecut cu repeziciune, iar cuvintele atent rostite la final ne-au fost la suflet şi de mare învăţătură.

La plecare, vremea iar s-a schimbat, deşi nu erau decât 3 ore după amiază. Uimitor. Era deja întuneric bine când am ajuns acasă toţi sănătoşi, cu gând de mulţumire celor care au făcut posibil acest deosebit pelerinaj, dar mai ales Părintelui Arsenie, pentru că ne-a îngăduit să mergem la el. Având în suflet cuvintele Părintelui: „Dacă plec, vă ajut mai mult…”, îl rugăm să fie mijlocitor pentru noi în faţa Bunului Dumnezeu.

Mihai Deleanu, Oraşul Victoria

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 70 - decembrie 2012