Editorial: Pe pământ pace…

Iosif, bătrânul, vede în depărtare dealurile Betleemului. Câinii de la stână adulmecă mireasmă de cor îngeresc. Tropot de cai şi priviri de magi umplu văzduhul dinspre răsărit, în căutarea stelei… Fecioara îşi aşteaptă sorocul. Încă puţin şi Cuvântul făcut trup va gânguri la sânul ei… Încă puţin şi îngerii vor cânta în spărtura de cer: ”Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!”. Încă puţin şi colindele cu care ne-am îndulcit Postul se vor împlini lângă ieslea Pruncului Iisus – Dumnezeu Omul.

Ne-a fost şi încă ne mai este acest Post prilej de împreună mergere pe cale de la Nazaret la Betleem cu Iosif şi Fecioara Maria în al cărei pântec s-a pârguit Rodul Vieţii. Acest alai tăcut trece pe la fiecare: de la om la om, de la casă la casă, de la sat la sat, şi îi cheamă pe toţi la peştera Naşterii. Auzit-aţi chemarea? Aţi pornit pe cale? Sau poate aţi zăbovit la vreun spectacol electoral descins taman în mijloc de sat şi de Post cu promisiuni şi cântece deopotrivă nepotrivite. Sau poate v-aţi oprit la vreo pomană… de porc, bineînţeles. Ori la vreun ospăţ cu carne de frate pârpălită la focul invidiei, condimentată cu puţină răutate gratuită şi asortată cu salată de bârfe. Sau prea ocupaţi cu certurile din familie, poate n-aţi auzit chemarea.

Indiferent de motivul pentru care nu mai suntem pe calea Betleemului, să ne ridicăm! Să venim lângă Maica Fecioară prin pocăinţă şi mărturisire! Păstorii, magii, îngerii şi mai cu seamă Dumnezeu ne aşteaptă la bucuria Naşterii Fiului Său. Şi cum să nu te bucuri ca om, atunci când Creatorul tău se face asemenea ţie, ca pe tine să te facă asemenea Lui? Cum să nu-L slăveşti pe Dumnezeu care ţine toate cu puterea Sa când Îl vezi prunc mic purtat în braţe omeneşti? Cum să nu-ţi fie drag Fiul lui Dumnezeu când ţi se arată, nu cu putere şi pedeapsă pentru păcate, ci plăpând, crescând la sânul Mariei ca un miel nevinovat ce va fi dus la junghiere. De aceea îngerii au desfăcut cerul şi au cântat ”Slavă întru cei de sus”: pentru bucuria de a avea un Dumnezeu ca Acesta, a cărui mărire se descoperă prin smerenie, a cărui putere este ascunsă în gingăşie, a cărui iubire nu sufocă, ci cucereşte pe cei ce se lasă cuceriţi…

Ajunşi la gura peşterii Betleemului, să înţelegem că mai departe, în taina Noului Născut se intră doar cu plocon de pace şi bunăvoire.

”Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!”

Pr. Sergiu Dudan

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 70 - decembrie 2012