Ne-am
despărţit de curând, pentru o vreme, de Părintele profesor Ioan Glăjar. Un om
remarcabil, o viaţă închinată Domnului, o prezenţă luminoasă în amintirile
tuturor celor care l-au cunoscut. Prilej
de aducere aminte, după îndemnul Sf. Ap. Pavel: „Aduceţi-vă aminte de mai-marii
voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum
şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa” (Evrei 13,7).
În temniţele comuniste
Părintele
profesor Ioan Glăjar s-a născut în Ucea de Jos la 24 martie 1929. Între anii
1936-1940 a urmat şcoala primară din satul natal, iar din 1940 până în 1950,
cursurile Liceului „Radu Negru” din Făgăraş, cu două întreruperi: prima din
cauza unor probleme de sănătate, iar a doua din cauza prigoanei comuniste.
Pentru
că era membru în organizaţia secretă anticomunistă „Frăţia de Cruce”, în 29
iunie 1948, fiind în ultima clasă de liceu, este arestat împreună cu alţi
colegi şi duşi la Securitatea din Făgăraş, apoi la cea din Braşov. Anchetaţi şi
bătuţi cu cruzime, tinerii arestaţi sunt întemniţaţi la penitenciarul din
Braşov în aceeaşi celulă cu Părintele Arsenie Boca. Abia după 7 luni de temniţă
a avut loc un proces la Tribunalul Militar din Braşov, în urma căruia este
condamnat la un an de închisoare corecţională pentru „delict de uneltire
împotriva orânduirii de stat”. Este eliberat după un an şi trei luni de la
arestare, respectiv pe 1 octombrie 1949.
După
eliberare, prima grijă i-a fost aceea de a continua ultima clasă de liceu şi de
a susţine examenul de bacalaureat. Din cauza condamnării nu este primit la
cursurile zilnice, ci doar la cele cu frecvenţă redusă, care trebuiau
justificate de o activitate în câmpul muncii. Astfel, este nevoit să lucreze ca
pontator şi referent tehnic pe unul din şantierele care edificau combinatul
chimic şi oraşul Victoria. Deşi avea la dispoziţie puţin timp pentru pregătirea
cursurilor şi a examenelor, Părintele a reuşit să termine ultima clasă şi să ia
examenul de bacalaureat.
Tot
din cauza condamnării suferite, înscrierea la facultate nu a fost posibilă. A încercat
la Iaşi, mai întâi la Facultatea de Construcţii, apoi la Facultatea de Matematică
şi Fizică şi, în cele din urmă, la Institutul Pedagogic. Avea să afle aici că
era dat un ordin de la Ministerul Învăţământului să nu fie primit niciun
candidat cu cazier juridic. La îndemnul unui consătean, în toamna anului 1950
se înscrie la Institutul Teologic Universitar din Sibiu, unde nu se cerea
cazierul.
După
primul an de Teologie, fiindu-i greu să renunţe la vechea pasiune, matematica,
încearcă pentru ultima dată să dea admitere la Facultatea de Matematică şi
Fizică din Cluj, dar şi aici a fost respins, ca la Iaşi. Se întoarce la Sibiu,
unde îşi continuă studiile teologice, dedicându-se întru totul acestora. Începe
de acum să-şi croiască un drum luminos pe calea teologiei, prin seriozitate şi
perseverenţă în studiu, absolvind cu aceleaşi calificative bune şi excelente şi
cursurile de doctorat din cadrul Institutului Teologic Universitar din
Bucureşti.
S-a
căsătorit în anul 1954, pe 15 august, cu domnişoara Doina-Maria Albu, fiică de
preot din zona Mediaşului, pe care a respectat-o şi a iubit-o toată viaţa. „Eu şi soţia mea, spune Părintele, ne-am cunoscut la Sibiu şi ne-am căsătorit
din dragoste. Ne-am înţeles unul pe altul şi am fost solidari în lupta vieţii,
iar când această luptă a fost deosebit de grea ne-am încurajat reciproc. Eu
n-am umbrit cu nimic demnitatea soţiei mele, iar soţia mea a sporit demnitatea
amândurora şi prestigiul familiei noastre prin credinţa ei exemplară şi prin
slujirea ei ca educatoare a celor tineri şi ca iniţiatoare, formatoare şi conducătoare
a corului bisericesc.” Au fost binecuvântaţi de Dumnezeu cu doi copii,
Irineu şi Ligia, care i-au adus Părintelui realizarea dorinţei sale neîmplinite
din tinereţe, amândoi fiind profesori de matematică: domnul Irineu în SUA, iar
doamna Ligia în oraşul Victoria.
O viaţă închinată parohiei din satul natal: „Am
rămas pentru totdeauna cu ei”
Încă
din primul an de studenţie la Institutul Teologic Universitar, profesorul dr.
Nicolae Mladin, viitorul mitropolit al Ardealului, l-a ales colaborator al său
în cadrul redacţiei publicaţiei şaguniene „Telegraful Român”. După obţinerea Licenţiei
în Teologie ca şi după absolvirea cursurilor de doctorat, Părintele a solicitat
să fie numit într-unul din posturile vacante din administraţia bisericească de
la Sibiu, dar Departamentul Cultelor, presat de securitate, n-a acceptat. În
cele din urmă a fost îndrumat să solicite o parohie rurală. După câteva
încercări a fost numit în Parohia Axente Sever din judeţul Sibiu, dar
Departamentul Cultelor n-a recunoscut această numire. În 1960, când s-a
vacantat Parohia Ucea de Jos, conducerea Arhiepiscopiei Sibiului l-a numit
preot paroh pe seama acestei parohii, fiind recunoscut în cele din urmă şi de
Departamentul Cultelor.
În
satul său natal, Părintele profesor Ioan Glăjar a slujit cu devotament şi
credinţă jertfelnică timp de 52 de ani, 47 de ani ca preot paroh şi 5 ani ca
preot pensionar. Într-un interviu acordat publicaţiei noastre în 2008, Părintele
profesor spunea: „ca preot paroh în Ucea
de Jos, m-am străduit să-mi fac datoria deplin. Fireşte nu ştiu în ce măsură
Dumnezeu a fost şi este mulţumit de viaţa şi slujirea mea preoţească, dar
consătenii, şi respectiv enoriaşii mei, mi-au acordat tot timpul credibilitate,
preţuire, respect, înţelegere şi ajutor necondiţionat, desigur nu fără nici o
excepţie. Bucurându-mă de toate acestea din partea lor, mi-a fost sufleteşte
imposibil să dau curs unor oferte de avansare, ivite după un timp pe
neaşteptate, şi să mă despart de ei, să-i părăsesc, să nu le mai fiu preot
paroh. Şi aceasta, mai ales atunci când biserica noastră parohială era
prăbuşită. Am rămas, deci, pentru totdeauna cu ei şi împreună am reconstruit
biserica, împreună ne-am rugat lui Dumnezeu în duminici şi sărbători, în
biserică şi în casele lor, şi împreună I-am mulţumit lui Dumnezeu pentru
toate”.
Consilier economic şi
profesor la Sibiu
În
paralel cu postul de preot paroh la Ucea de Jos, Părintele profesor Ioan Glăjar
a mai ocupat şi alte posturi la Sibiu, între anii 1974-1990. Apreciat de către ÎPS
Nicloae Mladin, a fost numit consilier economic al Arhiepiscopiei Sibiului,
ocupând această funcţie 2 ani, între 1974-1976. În primăvara anului 1976,
Rectoratul Institutului Teologic Universitar din Sibiu l-a cerut de la forururile
superioare pentru un post de dascăl de teologie la acest institut. A predat
cursuri de Îndrumări Misionare timp de 2 ani, iar în următorii 11 ani Istoria
Religiilor şi Teologie Fundamentală. În acest timp a participat la mai multe
conferinţe teologice interconfesionale ce s-au desfăşurat la Sibiu, Bucureşti
şi Cluj. De asemenea, a ţinut prelegeri, aproape în fiecare vară, la cursurile
preoţeşti de îndrumare misionară la Sibiu, Alba Iulia, Bucureşti, Arad,
Mănăstirea Brâncoveanu şi Mănăstirea Râmeţ.
Ca
doctorand şi apoi ca preot paroh şi dascăl de teologie, Părintele profesor Ioan
Glăjar a elaborat mai multe studii, eseuri, predici şi articole teologice şi
istorice, pe care le-a publicat în mai multe reviste teologice şi publicaţii
bisericeşti: Ortodoxia, Studii Teologice, Mitropolia Ardealului, Îndrumătorul
Bisericesc şi Telegraful Român. Pe temeiul acestor studii şi articole, Părintele
profesor este considerat în Biserica noastră Ortodoxă drept teolog, fiind
inclus în Dicţionarul Teologilor Români alcătuit de către Părintele Prof. Dr.
Mircea Păcurariu, membru corespondent al Academiei Române, publicat în 1996.
În
temeiul calificativelor primite ca student şi doctorand şi în temeiul studiilor
elaborate şi publicate, Părintele profesor Ioan Glăjar a fost propus, de către
corpul profesoral al Institutului Teologic Universitar din Bucureşti şi de
către Patriarhia Română, între anii 1970-1977, pentru câteva burse de studii în
străinătate: la Oxford, la Viena şi la Paris. Dar, de fiecare dată,
autorităţile statului român comunist i-au refuzat ieşirea din ţară, din acelaşi
motiv pentru care nu a fost acceptat student la matematică şi mai ales pentru
că fostul deţinut politic refuza în mod sistematic să fie informator.
16 ani dificili
În
anul 1990, fiind nevoit să acorde prioritate problemelor de sănătate, dar şi
celor parohiale şi familiale, a renunţat la postul din Sibiu şi a rămas ca
preot paroh în Ucea de Jos. Cei 16 ani pe care Părintele profesor i-a împărţit
între Ucea şi Sibiu i-au adus multe greutăţi, cărora s-a străduit să le facă
faţă. În toţi acei ani, a fost nevoit să acorde prioritate obligaţiilor
parohiale, mai ales că 12 ani, din cei 16, a avut şantier de construcţii şi de
pictură la biserică. Atât pentru satisfacerea nevoilor religioase ale enoriaşilor,
cât şi pentru buna desfăşurare a lucrărilor de reconstruire a bisericii
parohiale, a fost nevoit să facă des naveta Ucea – Sibiu şi alte deplasări în
scopul aprovizionării şantierului cu toate cele necesare.
În
privinţa pregătirii cursurilor sale, Părintele profesor mărturisea: „Aflându-mă atâţia ani în această situaţie,
pregătirea prelegerilor şi a altor obligaţii didactice, bineînţeles, afară de
ţinerea cursurilor, o făceam aproape numai noaptea. Aşa se explică, în parte,
şi faptul că am scris foarte puţin în viaţă, în raport cu alte cadre didactice
din domeniul teologic, cadre care, mai ales la începutul carierei lor
didactice, nu prestau decât activitate în domeniul învăţământului”.
Distincţii şi aprecieri
Activitatea
bisericească şi teologică a Părintelui Profesor Ioan Glăjar a fost apreciată cu
diferite distincţii. Astfel, Mitropolitul Ardealului Nicolae Colan i-a acordat
distincţia şi dreptul de a purta brâu roşu, iar ÎPS Dr. Nicolae Mladin, în anul
1975, l-a ridicat la treapta de iconom stavrofor, cu dreptul de a purta cruce
pectorală. Tot în anul 1975, Patriarhia Română, cu prilejul aniversării
Semicentenarului Patriarhiei Române şi a împlinirii a 90 de ani de la
recunoaşterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române, i-a conferit Efigia
Jubiliară de Argint, emisă cu ocazia aniversării acelor evenimente, patriarh
fiind PF Dr. Iustin Moisescu. În anul 2003, Consiliul Local al Comunei Ucea, la
iniţiativa domnului primar Vasile Bârsan, a acordat Părintelui Profesor Ioan
Glăjar Diploma de Cetăţean de Onoare al Comunei Ucea, pentru slujirea şi
activitatea sa ca preot paroh în Ucea de Jos, vreme de 43 de ani fără
întrerupere, pentru merite culturale şi intelectuale, care au adus cinste
Comunei Ucea. În 18 decembrie 2011, ÎPS Dr. Laurenţiu Streza l-a cinstit pe Părintele
profesor cu Ordinul Sfântul Ierarh Andrei Şaguna, Mitropolitul Transilvaniei.
În
2004, Părintele profesor Ioan Glăjar a deţinut pentru puţin timp funcţia
administrativă de protopop al Protopopiatului Ortodox Român Făgăraş.
În sufletele noastre
până la reîntâlnirea în Veşnicie
Pentru
şansa de a-l cunoaşte pe Părintele profesor Ioan Glăjar şi de a-i fi ucenic îi sunt
recunoscător IPS Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului,
care m-a numit preot paroh la Ucea de Jos în aprilie 2007. Am avut o relaţie
apropiată, Părintele profesor cucerindu-mă cu bunătatea sa, cu blândeţea, cu
înţelepciunea şi cu sfatul său. M-a copleşit şi m-a biruit cu răbdarea sa, cu
smerenia şi cu dărnicia sa. L-am cunoscut pe Părintele profesor bucurându-se de
frumuseţea vârstei sale patriarhale, luptându-se optimist cu neputinţele
trupului şi înconjurat cu multă dragoste de către toţi credincioşii parohiei
Ucea de Jos şi nu numai. În cei 5 ani de zile, de când s-a pensionat, a fost
nelipsit de la biserică, remarcându-se cu o prezenţă de mult bun simţ, căutând
să nu-mi fie pricină de sminteală în slujire, participând la Sfânta Liturghie
din duminici şi sărbători şi slujind împreună cu mine parastasele, Taina
Sfântului Maslu, de la biserică şi de la casele credincioşilor, şi mai ales
Deniile Postului Mare.
Avea
un mod personal de a sărbători evenimentele familiei sale şi cele personale,
venind mai devreme la biserică, aducând daruri, donaţii, prescură şi vin pentru
Sfânta Liturghie şi împărtăşindu-se cu Trupul şi Sângele Mântuitorului nostru
Iisus Hristos. La sfârşit, la provocarea mea, se lăsa purtat în amintirea
trecutului său, de unde, de fiecare dată, am învăţat câte ceva.
Am
fost mereu sprijinit şi încurajat în toate activităţile mele pastorale; îi
îndemna deseori pe credincioşii noştri să-mi fie ascultători şi să-mi arate
cinste şi respect cum se cuvine unui părinte duhovnicesc. Mi-a fost bun
sfătuitor în diferitele probleme pe care le-am întâmpinat în parohie, dar şi în
cele administrative şi misionare ale protopopiatului care mi-a fost încredinţat
de curând spre administrare, asigurându-mi şi sprijin duhovnicesc prin
pomenirea în rugăciunile sfinţiei sale.
Toate
calităţile părintelui profesor pe care le-am descoperit sunt nu numai însuşiri
şi daruri personale primite de la Dumnezeu, ci sunt, în acelaşi timp, şi daruri
pentru noi toţi, cei care l-am cunoscut, daruri care ne provoacă la efortul de
a le dobândi şi noi pentru folosul nostru şi al semenilor noştri. Părintele
însuşi a fost pentru noi toţi un dar de la Dumnezeu, pentru a spori în credinţă
şi pentru a învăţa să fim Oameni. Pentru că Părintele profesor Ioan Glăjar mi-a
fost pildă de slujire, iar familiei mele şi tuturor credincioşilor noştri pildă
de trăire a vieţii creştine, a intrat în sufletele noastre, unde va rămâne
mereu, până-n Veşnicie.
Pr. protopop Ion
Tărcuţă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu