Copiii
zilelor noastre cresc într-o lume cu totul diferită de cea pe care am
cunoscut-o noi ca şi copii. În cartea „Authentic Parenting in a Postmodern
Culture“, apărută la Harvest House Publishers în 2007, Mary E. DeMuth, autoarea
cărţii, explică importanţa înţelegerii de către părinţi a acestei culturi
postmoderne, pentru a-i putea ajuta şi pe copii să trăiască şi să-şi urmeze
credinţa, în condiţiile provocărilor acestei lumi. Pe scurt, Mary DeMuth spune
că a fi părinte creştin în cultura postmodernă înseamnă tocmai să-ţi adaptezi
maniera de a-l creşte la cerinţele acestei lumi, având însă în permanenţă inima
la Hristos. Prezentăm câteva idei desprinse din această carte.
Mai
întâi, e nevoie să cunoaştem perspectiva postmodernă. Oamenii care au o viziune
postmodernă întreabă, cercetează, se informează. Pentru ei, adevărul e mai mult
subiectiv decât obiectiv şi această perspectivă le determină chiar realitatea
vieţii. Ei preţuiesc comunitatea şi autenticitatea. Unii dintre ei
reinterpretează Biblia ori îi verifică validitatea în propria viaţă. De obicei,
nu ajung la credinţă prin decizii raţionale, ci cresc în relaţie cu alţii.
Învăţaţi-vă
copiii să se raporteze la Dumnezeu în viaţa lor. Ajutaţi-i să înţeleagă că,
deşi lumea de azi îi învaţă că toate se învârt în jurul lor, de fapt Dumnezeu e
centrul vieţii tuturor. Ajutaţi-i să crească în ascultare de Dumnezeu, în ciuda
a ceea ce spune lumea din jurul lor.
Ajutaţi-i
pe copii să intre în lume
Nu
lăsaţi frica de răul din lume să vă împiedice la a vă trimite copiii să fie
făclii în întuneric. Credinţa copiilor dumneavoastră se poate întări dacă ei
învaţă să discearnă păcatul, să iubească păcătosul, să reziste ispitelor şi
să-L vadă pe Hristos în fiecare om pe care-l întâlnesc.
Vedeţi-vă
copiii ca pe nişte ferestre. Îngăduiţi-i copilului dumneavoastră să devină o
fereastră prin care Îl vedeţi şi trăiţi propria relaţie cu Dumnezeu. Preţuiţi
valoarea intrinsecă a copilului, conştientizând că atunci când îl întâmpinaţi
pe el cu bucurie, Îl întâmpinaţi de fapt pe Domnul în viaţa dumneavoastră
Rugaţi-L pe Dumnezeu să se folosească de copii pentru a vă ajuta în deprinderea
unor trăsături importante ca răbdarea, căutarea Lui şi bucuria. Prin copii
putem vedea în ce relaţie suntem noi înşine cu Hristos. De asemeni, rugaţi-L să
vă arate cum lucrează El cu copiii. Cercetaţi-vă periodic pentru a vedea cum
v-au ajutat copiii să vă apropiaţi de Hristos în ultima vreme.
Faceţi
din casă un colţ de rai
Creaţi
un mediu în casa dumneavoastră care să vă ajute, atât pe copii, cât şi pe dumneavoastră,
să vă apropiaţi de Dumnezeu. Faceţi din casa dumneavoastră un loc liniştitor,
în care fiecare membru al familiei să găsească pace şi mângâiere pe timp de
furtună. Un loc în care copiilor să le placă să vină împreună cu prietenii. Un
loc în care să poată fi ei înşişi şi să-şi exprime emoţiile. Asiguraţi-i că-i
iubiţi, orice ar face sau spune. Vorbiţi frumos şi folosiţi cuvinte încurajatoare.
Întâmpinaţi-le cu înţelepciune problemele mai grele sau mai delicate. Fiţi
acolo pentru copii oricât de des se poate.
Limitaţi
accesul la programe TV, filme ori internet. Încurajaţi-i să iasă în aer liber
la joacă, la plimbare. Plângeţi cu ei când sunt trişti, bucuraţi-vă împreună de
victoriile lor. Citiţi cu ei, jucaţi-vă, râdeţi. Învăţaţi-i să descopere
prezenţa lui Dumnezeu în activităţile zilnice, mărunte, cum ar fi cele de
menţinere a curăţeniei.
Folosiţi
mijloacele artistice
Ajutaţi-i
pe copii să aprecieze şi să participe la diferite manifestări artistice, foarte
importante în viaţa omului postmodern. Încurajaţi-i să-şi descopere şi să-şi
dezvolte talentele şi să le folosească în manieră creativă. Ajutaţi-i să
observe arta bisericească. Vizitaţi muzee. Ieşiţi în natură şi observaţi
frumuseţea creaţiei lui Dumnezeu. Citiţi, compuneţi şi spuneţi poveşti
împreună. Mergeţi la evenimente culturale. Ascultaţi diferite stiluri de muzică
împreună. Aveţi deschidere pentru a putea învăţa lucruri noi ca şi familie.
Fiţi
antrenorii copiilor
Dacă
aveţi copii mai mari, începeţi să vă reorientaţi de la a le spune şi arăta ce
să facă la a-i îndruma spre a învăţa şi suporta din consecinţele propriilor
decizii şi greşeli. Vorbiţi mai puţin şi ascultaţi-i mai mult atunci când
lucrează pentru luarea unei decizii. Încercaţi să-i lăsaţi mai liberi să înveţe
să gândească pentru ei înşişi şi să-şi asume responsabilitatea propriei vieţi.
Când
copiii fac greşeli, amintiţi-vă că o experienţă dureroasă e o oportunitate
valoroasă pentru a le întări caracterul. Atunci când reuşesc, bucuraţi-vă
împreună cu ei. Învăţaţi-i să-şi stabilească scopuri şi obiective pentru viaţă
şi observaţi-i în urmărirea lor fără să-i criticaţi. Puneţi-le întrebări
ajutătoare pentru a determina care e pasul următor cel mai înţelept pe care-l
au de făcut. Aveţi încredere în ei. În loc să concuraţi cu copiii, învăţaţi-i
să câştige bătălia cu ei înşişi.
Fiţi
vii!
Aveţi
nevoie să fiţi vii din punct de vedere spiritual pentru a putea să-i încurajaţi
pe copii. Nu-i puteţi nutri dacă voi înşivă sunteţi goi. Faceţi linişte în
sufletul dumneavoastră pentru a putea auzi gândul lui Dumnezeu, Care vă
vorbeşte. Rugaţi-L pe Mântuitorul să vă dea pacea Lui, în aşa fel încât să
creaţi o viaţă liniştită şi plină pentru copiii dumneavoastră. Răstigniţi pe
cruce stresul, având încredere în Domnul că vă va ajuta în orice problemă vă
preocupă. Încetaţi să vă condamnaţi că nu sunteţi perfect şi începeţi să vă
bazaţi pe mila şi harul Domnului.
Lăsaţi-vă
viaţa cu mulţumire în grija Domnului. Învăţaţi-vă copiii că viaţa e un
dar. Învăţaţi-i să fie recunoscători şi să-şi exprime mulţumirea faţă de
Dumnezeu. Când copiii dumneavoastră vor putea să-I mulţumească lui Dumnezeu în
mijlocul greutăţilor vieţii, oamenii din cultura postmodernă vor fi atraşi spre
Domnul prin ei.
Cristina Sturzu
doxologia.ro
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 63 - aprilie 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu