La ceas de despărţire de Părintele Profesor Ilie Moldovan

„Să ne apropiem mai mult de Hristos, în sensul real, euharistic, prin învăţătura Bisericii, prin Sfintele Taine şi prin trăirea creştinească, în sânul familiei şi peste tot, acolo unde locuim sau lucrăm; să simţim că trăieşte în noi Dumnezeu.” (Părintele Ilie Moldovan)

Părintele profesor Ilie Moldovan a trecut la cele veşnice joi, 9 februarie 2012. Trupul său neînsufleţit a fost aşezat în capela Facultăţii de Teologie din Sibiu, unde Părintele a slujit de nenumărate ori Sfânta Liturghie, dând mereu un exemplu viu de slujire preoţească vie, trăitoare, care se sfinţea pe sine şi transmitea acest duh de sfinţenie şi celor din jur. Aici a avut loc, seara, slujba de pomenire, oficiată de Înaltpreasfinţitul Laurenţiu împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi, profesori la facultatea sibiană. Din partea acestora, un cuvânt de apreciere şi mulţumire a fost rostit de către Pr. Prof. Dr. Dumitru Abrudan.

Sâmbătă dimineaţa, sicriul a fost condus în catedrala mitropolitană, unde Preasfinţitul Andrei Făgărăşeanul, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi, a oficiat Sf. Liturghie, urmată de un cuvânt al Arhidac. Prof. Dr. Ioan Ică Jr. În continuare a fost oficiată slujba înmormântării, de către Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Preasfinţitul Andrei şi peste 30 de preoţi şi diaconi. Un dar emoţionant pentru acest rămas-bun vremelnic a fost adus de tinerii care s-au îmbrăcat în costumul popular românesc atât de iubit de Părintele. În cuvântul final, Părintele Mitropolit a evocat personalitatea Părintelui profesor Ilie Moldovan, căruia Înaltpreasfinţia sa i-a urmat în păstorirea Parohiei Lisa, acum peste 40 de ani. Au fost transmise şi mesaje de condoleanţe din partea PF Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, şi a altor ierarhi din ţară şi diaspora. La sfârşitul slujbei, sicriul cu trupul Părintelui a fost purtat în procesiune în jurul catedralei din Sibiu.

Părintele Ilie Moldovan a fost înhumat duminică, 12 februarie, în satul său natal, Albeşti, de lângă Sighişoara, de către un sobor de preoţi condus de Înaltpreasfinţitul Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei.

În toate cele patru zile de prohodire, foşti studenţi răspândiţi acum în toată ţara au venit să îşi ia rămas bun, într-o ultimă întâlnire în viaţa aceasta, de la mult iubitul lor Părinte şi Profesor.

O întristare plină de nădejde

Vestea trecerii la cele veşnice a Părintelui Profesor Ilie Moldovan ne-a copleşit de întristare pe toţi cei ce am avut fericirea de a-l cunoaşte ca dascăl devotat studenţilor săi şi îndrumător de conştiinţe tuturor celor ce au înţeles viaţa ca fiind darul de preţ al lui Dumnezeu pentru om. Dar întristarea noastră este plină de nădejde. Avem convingerea că Cel slujit cu râvnă până la ultima suflare îi va face parte de odihna binemeritată şi-l va arăta moştenitor al veşnicelor Sale bunătăţi.

Cu evlavie şi cu recunoştinţă ne-am apropiat de rămăşiţele sale pământeşti pentru a le însoţi cu rugăciunea noastră pe calea Veşniciei, transformând tânguirea de îngropare în cântarea de preamărire “Aliluia”, aşa cum deseori ne îndemna Părintele la cursurile Sfinţiei sale. Colinda “Legănelul”, mult îndrăgită de Părintele Profesor Ilie, pe care am cântat-o după slujba de înmormântare, este grăitoare în acest sens.

La slujba de înmormântare săvârşită în catedrala mitropolitană din Sibiu au participat împreună cu noi credincioşi şi preoţi din Parohia Lisa şi din Ţara Făgăraşului, alături de părintele protopop Ioan Ciocan.  Ne-am exprimat respectul şi cinstirea faţă de Părintele Profesor Ilie Moldovan depunând, în numele preoţilor Ţării Făgăraşului, o coroană cu flori de înviere dimpreună cu dorinţa noastră: „Să ne întâlnim în veşnica Bucurie a Domnului!”

Pr. protopop Ion Tărcuţă

"Părintele profesor Ilie Moldovan a fost una din personalităţile emblematice ale teologiei româneşti. Convingerea îndelung mărturisită că în Hristos Domnul s-au schimbat condiţiile ontologice ale existenţei umane a marcat şi viaţa, şi gândirea distinsului nostru profesor şi coleg din a doua jumătate a secolului XX şi începutul secolului XXI. El şi-a asumat, în dificila şi derutata perioadă postdecembristă ce a marcat societatea românească, rolul de reînsufleţire a disciplinei etice şi bioetice în teologia românească. Pe de o parte, activitatea sa didactică şi editorială a afirmat faptul că teologia nu e exclusiv o activitate mentală, o simplă ramură a ştiinţei; ea reclamă în chip firesc viaţa duhovnicească, orice dihotomie între teologia academică şi experienţa ascetico-mistică fiind eronată şi riscantă.
Pe de altă parte, ca un rezultat al acestei viziuni, majoritatea acţiunilor Bisericii noastre în domeniul bioeticii creştine şi al etnologiei româneşti (un termen impus tot de părintele Ilie Moldovan) i se datorează în mod direct părintelui".
ÎPS Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului


„Părintele Ilie Moldovan a fost preotul devotat Bisericii lui Hristos, profesorul de teologie pătruns de frumuseţea şi valoarea adevărurilor veşnice pe care le propovăduia, cu entuziasm unic, de la amvon şi catedră. Însufleţit de dragoste fierbinte faţă de neamul românesc, a străbătut ţara în lung şi în lat spre a face cunoscute valorile noastre etnice, spre a contribui la îmbunătăţirea morală a acestui popor."
ÎPS Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei


„L-am cunoscut încă din anii studenţiei la Institutul Teologic de Grad Universitar din Sibiu ca pe un dascăl ce se identifica întru totul cu materia pe care o preda studenţilor săi, şi anume morala creştină. A fost un profesor care nu a făcut niciodată compromisuri şi care căuta să dăltuiască în sufletele învăţăceilor uriaşa responsabilitate a preoţiei, ca slujire a lui Hristos şi semenilor.
La Sfântul Altar al Capelei mitropolitane din Sibiu, unde slujea mereu Sfânta Liturghie, era întotdeauna transfigurat şi trăia cu intensitate misterul credinţei, integrându-l în cosmosul liturgic de care vorbea atât de mult. Vocaţia sa de preot Părintele Ilie Moldovan a simţit-o puternic, tocmai de aceea a trăit-o la justa ei valoare, transmiţând acelaşi sentiment şi ucenicilor săi ce-i vor purta o vie recunoştinţă”
PS Visarion, Episcopul Tulcii


„Părintele Ilie a fost un teolog al bucuriei, un om al bucuriei, aşa cum puţini mai există. Era tot timpul bucuros să ne întâlnească pe noi, ucenicii săi. Avea mereu o deschidere sufletească uimitoare prin care ştia să ne întâmpine, să ne adăpostească în inima sa generoasă, pentru a ne da credinţă, întărire, încredere şi nădejde."
Arhid. Prof. Dr. Ioan Ică jr.


„Intenţionat lent în exprimare, simplu în gesturi, dar de o inconfundabilă prospeţime a ideilor, acest om "din vecinătatea" lui Blaga, dar mai ales "din familia" unui Stăniloae, cu care a fost prieten, sau a unui Arsenie Boca, al cărui fiu duhovnicesc a fost, Părintele Profesor dă duh din duhul său ucenicilor din întreaga ţară, ascunzând în spatele zâmbetului o cercetare atentă a interlocutorului, o privire neîncovoiată, copiată poate de la vulturii de deasupra Făgăraşilor. Nu credeam ca un astfel de om să existe decât în imaginaţie, ba încă într-una uşor exaltată. Blândeţea generică a acestui nobil creştin mă transpune în lumea pe care eu nu am de unde să o ştiu dar care există real în el. Când vorbeşte doctoranzilor despre credință, neam, patrie, se încălzeşte ceva în auditori, acel ceva care depăşeşte orice filetism, orice patriotism ieftin, sau exaltare denaturată.”
Pr. Dr. Mircea Cristian Pricop, ianuarie 2011

„Părintele profesor Ilie Moldovan a fost un neobosit apărător al dreptei credinţe şi al vieţii, fiind membru fondator al Asociaţiei Pro Vita pentru apărarea vieţii celor nenăscuţi. Mare iubitor al Sfintei Liturghii şi activ redescoperitor al tradiţiilor noastre bisericeşti, Părintele Moldovan a fost tot timpul în linia întâi în ce priveşte semnalarea marilor păcate ce lovesc în viaţa conjugală (avorturi, desfrâu, infidelitate, divorţ), în relaţiile sociale dintre oameni şi în apărarea Creaţiei lui Dumnezeu în faţa inconştienţei umane (bio-etica).
„Ne piere neamul dacă nu ne trezim!” – spunea deseori în faţa studenţilor sau doctoranzilor. Mare iubitor de neam şi având un respect deosebit faţă de trecutul şi tradiţiile noastre româneşti şi creştineşti, Părintele profesor a fost o conştiinţă vie care la catedră, la amvon sau în discuţiile particulare căuta să trezească conştiinţele semenilor, mai ales ale tinerilor.”
Pr. Marcel Greavu, Făgăraş (fost paroh în Lisa)

„Lupta lui pentru adevăr, viaţă şi mântuire să dăinuiască şi să lucreze în toţi cei care l-am cunoscut; rodind aceleaşi roade ca ale sfinţiei sale vom arăta că slujirea dânsului ca preot şi profesor nu a fost zadarnică. Mă rog ca odihna la care Domnul îl va aşeza să fie o veşnică alergare alături de sfinţi pentru a ne convinge pe noi, cei tari în cerbice, că timpul mântuirii e scurt şi nu ajunge timpul unei vieţi nici măcar să gândim la mântuire, darămite s-o lucrăm.”
Pr. Nicolae Bărăgan, Grădiştea, jud. Brăila

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 62 – martie 2012

Schiţă biografică

Pr. Ilie Moldovan s-a născut la 18 mai 1928, în Albeşti, jud. Mureş. Între 1939-1947, urmează Liceul Teoretic din Sighişoara, apoi Facultatea de Agronomie din Cluj (1947-1952). Se înscrie, între 1950-1952, la Institutul Teologic Universitar din Cluj şi Sibiu (1953-1955). Îşi continuă studiile doctorale, specializarea Dogmatică, în cadrul Institutului Teologic din Bucureşti (1964-1968), susţinând examenul de doctorat în 1974. Activează ca inginer agronom (1953-1955), fiind numit, în 1955, preot paroh în Lisa (Făgăraş, Braşov). În 1970 e preot paroh în Daneş, iar în 1976 duhovnic II şi asistent al Institutului Teologic din Bucureşti (februarie-septembrie), apoi duhovnic I şi conferenţiar (1976-1983) şi suplinitor al Catedrei de Teologie Dogmatică şi Simbolică (1980-1983) al aceluiaşi institut. Din 1 noiembrie 1983, pr. Ilie Moldovan e profesor titular la Facultatea de Teologie Ortodoxă Andrei Şaguna din Sibiu.