Ghiduşi printre cuvinte
Idei vechi de când lumea
Din când în când spoite
Vorbim fără să zicem
Şi scriem pe nisip
Şoptim când e furtună
Ţipăm când e senin
De cerul este negru
Omătul cerne alb
Sicriu-i ultim leagăn
Şi pentru cel bogat
Mi-am pus durerea-n slove
Nespusul gând acum
L-am îmbrăcat în mire
Că vreau să îl mărit
Deşi sunt gângav tare
Insist acum să zic
El ne-a iertat degeaba
Noi tot aşa iubim
Avem ura ca soră
Privirile-s venin
Măreţi numai în vrere
Şi-n fapte doar pitici
Impresii de putinţă
Degrabă cârtitori
De apa este udă
Sau norii-s în eter
Ne supărăm pe aer
Că-i pentru toţi la fel
Şi munţii sunt de vină
Şi Soarele din cer
Doar eu sunt fără pată
Ceilalţi sunt vinovaţi
Că s-au născut în lume
Şi vor să-mi fie fraţi
Smerit - dar să se ştie!
Nu vreau, neapărat,
Să-mi ridicaţi statuie,
Numai din aur alb.
Pr. Marius Demeter
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 61 - februarie 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu