Editorial: Spre bucuria Postului Mare…

Scriind aceste rânduri, gândurile mele se îndreaptă spre cei care doresc şi caută o altă bucurie decât simplele satisfacţii trecătoare izvorâte din „micile plăceri ale vieţii”, după cum spune o vorbă ieftină din popor. Este acea bucurie care au avut-o şi o au toţi cei care îşi trăiesc viaţa în Domnul… Este acea bucurie care a dat putere în timp tuturor celor care, deşi în umilinţă şi suferinţă fiind, au reuşit să ierte, au reuşit să nu-i urască pe cei care i-au prigonit, au reuşit chiar să-i iubească… Duhul lumii acesteia însă nu vrea să ne dea astfel de modele; nu ne mai interesează, de exemplu, cum se face că oameni care au suferit abisuri de suferinţă în temniţele comuniste au reuşit, în Dumnezeu, să nu fie răzbunători, cruzi sau spectaculoşi…
De aceea vreau să vă pun înainte acea bucurie tainică a credinţei care ni se revelează în cămara inimii în cea mai deplină discreţie, din deplina iubire a lui Dumnezeu. Pentru că în această perioadă care va urma – când bisericile îmbracă hainele cernite ale întristării pocăinţei, când hrana devine sărăcăcioasă şi aspră, când slujbele bisericii devin adâncuri de coborâre a noastră în infinitul sufletului nostru mâzgălit de patimi şi puţind de putregaiul păcatelor – în această perioadă va răzbate mai intens bucuria dulce a prezenţei Domnului în sufletele noastre. Acum, în Postul cel Mare, avem ocazia de a ”muri” duhului acestei lumi… Dacă vom întoarce ochii minţii noastre de la spoiala reclamelor, a filmelor, a jocurilor pe calculator, a ştirilor şi dezbaterilor agresive şi murdare, pentru a ne reda celor cu adevărat importante ale vieţii, vom simţi gustul dumnezeiesc al liniştii şi bucuriei pe care numai Domnul, când ne vom smeri deplin inima, ne-o poate da…
Ştiu că unii vor înţelege, iar alţii vor zice că sunt subiectiv şi patetic. Celor care înţeleg le doresc să ne întâlnim în duhul rugăciunii şi al smereniei spre a ne pregăti de Bucuria Învierii… Celor care nu înţeleg, îi îndemn să caute mai curat. Să încerce să se rupă de iureşul agresiv al vieţii, să privească mai atent dacă se simt cu adevărat împliniţi şi dacă au bucurie – iar nu plăcere – din cele pe care le trăiesc… Iar dacă în sinceritatea lor vor descoperi că de fapt există un gol, o nemulţumire care parcă roade neîncetat inima, să înţeleagă că acolo trebuie să vină Domnul, ca să plinească toată viaţa noastră întunecată… Dacă cineva caută sincer este imposibil să nu găsească răspunsuri. Perioada Postului Mare ne oferă prilej de a ne întoarce Acasă, precum fiul risipitor… Iar acolo ne va aştepta, iubitor cu adevărat – şi de fapt singurul care ne iubeşte deplin –, Tatăl. Post cu folos şi cu bucurie tuturor.
Pr. Marius Corlean

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 61 - februarie 2012