Cătina albă

Cătina este una din cele mai preţioase specii de arbuşti. Rezistentă şi la ger, şi la arşiţă, cătina se găseşte la noi în stare naturală în multe zone ale ţării, preferând locurile deluroase puternic însorite. Fructele de cătină au fost folosite încă din vremuri îndepărtate în tratarea şi prevenirea unei game largi de boli.

Cătina este o sursă extraordinară de polivitamine naturale. Fructele conţin cantităţi mari de vitamina C şi E, calciu şi fosfor. În afară de acestea, prin consumul fructelor de cătină ne mai putem bucura de complexul de vitamine B, vitamina A, D, P, K, magneziu, potasiu, betacaroten (mult mai mult decât în morcov) etc. Toate acestea fac din cătină un puternic vitaminizant şi energizant (nu se consumă seara), care dă rezultate în recuperarea energiei după efort fizic şi intelectual. Ajută, de asemenea, în situaţii de stres şi nevroze. Este folosită şi în tratamentul avitaminozei, anemiei, hepatitei, cirozei, bolilor oculare, cardiovasculare, hipertensiunii.

Cantitatea foarte mare de vitamina C (împreună cu măceşele, se află pe primul loc) face din cătină un ingredient excelent în păstrarea şi creşterea imunităţii. De aceea, în sezonul rece este un remediu minunat împotriva răcelii. Betacarotenul îi oferă proprietăţi anticancerigene, antioxidante şi imunostimulatoare.

Fructele de cătină se pot consuma proaspete (pentru a uşura asimilarea, se terciuiesc), se pot păstra în miere de albine, la congelator (congelarea nu distruge vitamina C, ca fierberea, dar fructele trebuie consumate imediat după decongelare) sau sub formă de sirop sau suc. Din fructele uscate şi apoi măcinate se face ceai. În magazinele naturiste găsim sirop, tinctură şi ulei de cătină.

Natalia Corlean

Apostolat în Ţara Făgăraşului, nr. 58 - noiembrie 2011