Câştigătorii concursului Căsuţa copiilor

La concursul din numărul 56 al publicaţiei, copiii au fost invitaţi să scrie un scurt eseu pe o temă la alegere dintre „Explicaţie despre Dumnezeu” şi „Un pelerinaj de neuitat”. Lucrările lor au fost foarte frumoase, drept pentru care i-am invitat la sediul protopopiatului ca să-i cunoaştem şi ca să le răsplătim dragostea şi efortul cu care şi-au găsit timp să scrie despre Dumnezeu, deşi programul lor este foarte încărcat în timpul şcolii. Despre această întâlnire vom vorbi mai pe larg în numărul viitor. Până atunci, vă invităm să îi cunoaşteţi pe câţiva dintre copii şi lucrările lor. Ne-a fost greu să delimităm doar un singur „câştigător”, de aceea am ales două lucrări (câte una pentru fiecare secţiune), ale lui Răzvan Carp şi Ioana Vijoli, şi încă alte trei care am considerat că merită publicate: Maria Boeriu, Victor Carp şi Giorgia Ganea. Primele trei vi le oferim acum, celelalte vor apărea în numărul viitor.

Un pelerinaj de neuitat: Mănăstirea Bujoreni

Într-o duminică frumoasă de vară împreună cu părinţii şi bunica am plecat în pelerinaj la o mănăstire de pe meleagurile Bârladului, cam la 40 km de Bârlad, în poiana din Codrii Bujorenilor, şi anume la Mănăstirea Bujoreni, unde vieţuiesc aproximativ de 25 de călugări. Drumul până acolo a fost ca o poveste: cu pădurea de un verde crud, cu copaci înalţi şi drepţi, ce parcă vroiau să se urce la cer, cu triluri de păsări care dădeau cu glasurile lor slavă lui Dumnezeu în dimineaţa caldă de vară şi cu troiţele ce străjuiau drumul vestind parcă apropierea de acel minunat loc.
Din depărtare părea ca o cetate pe care o văzusem într-un film şi la poarta căreia te întâmpina Sfântul Apostol Petru pentru a-ţi permite intrarea în rai. Ajunşi acolo am păşit cu sfială prin porţile deschise. Nu ştiu cum arată raiul, dar am avut pentru prima dată posibilitatea să mi-l imaginez, văzând atâta linişte, flori rourate, frumuseţea cu care te copleşeau cu mirosul şi culorile lor trandafirii şi celelalte aranjamente florale.

Pe alei păşeau grăbiţi spre slujbă călugării luminoşi la chip, cu ochi strălucitori, plini parcă de o bucurie îngerească. În biserică mirosul de smirnă şi tămâie, lumânările aprinse şi corul de la strană crea impresia că dintr-o clipă în alta, de atâta drag, va coborî chiar Dumnezeu în mijlocul nostru. Probabil că chiar a făcut-o, deoarece am plecat de acolo cu sufletele pline de bucurie, linişte şi marea dorinţă de a reveni cât mai curând.

Răzvan Carp, clasa a IV-a, Liceul Teologic Ortodox „Constantin Brâncoveanu” Câştigătorul secţiunii „Un Pelerinaj de neuitat”

Explicaţie despre Dumnezeu

Dacă credeţi că Dumnezeu nu există, vă puteţi convinge. Dumnezeu face multe minuni. Şi crearea de oameni este o minune, căci cine poate crea oameni? Nimeni! Cine poate învia morţii? Oamenii? Nicidecum, ci doar Dumnezeu şi Sfinţii. Dar cine ar muri pentru oameni, neavând nicio greşeală? Şi cine ar putea învia din morţi? Doar Dumnezeu.
Dacă nu credeţi că Dumnezeu există, puteţi să vă convingeţi. Dacă mergeţi în noaptea Învierii la Ierusalim, veţi vedea cum Patriarhul va intra în mormântul Domnului fără nicio lumină, dar va ieşi cu lumânarea aprinsă şi va împărţi credincioşilor sfânta lumină care primele câteva minute nu arde, astfel că oamenii se dau cu ea pe faţă. Iar de Bobotează, când preotul aruncă crucea în Iordan, acesta curge de la vale la deal. Ce minuni mai mari ca acestea?
Noi să spunem rugăciuni
Şi putem vedea minuni.
Şi să ne trăim credinţa,
Să alungăm suferinţa.

Ioana Vijoli, clasa a IV-a, CN „Radu Negru” Câştigătoarea secţiunii „Explicaţie despre Dumnezeu”

Un pelerinaj de neuitat: Mănăstirea Prislop

Este o zi frumoasă de vară. Eu, împreună cu familia, am plecat la Mănăstirea Prislop. Aceasta este situată într-un ţinut pe care îl străjuiesc din depărtare creste vinete de munţi. Privirea descoperă nemişcarea unui lac cristalin căruia îi puteai vedea adâncimea. În el se revărsa un izvor curat ca lacrima şi rece ca aerul munţilor. Ciocârlia zbura către soarele ca un bulgăre de aur.
Triluri de privighetori se despletesc în cărări de argint care te călăuzesc spre mormântul Părintelui Arsenie Boca. Peste tot locul erau numai flori. Mormântul Părintelui era înconjurat de o ghirlandă de crini multicolori. Brazii falnici străjuiau locul cu fidelitate.
Pe mine m-a ajutat foarte mult Părintele Arsenie. Îl iubesc foarte mult şi nu uit să-l pomenesc în rugăciunile mele.
După ce ne-am închinat la mormânt am plecat la peştera Sfântului Ioan de la Prislop, care se află la vreo 5 minute de mormânt. Acolo ne-am întâlnit cu o maică care ne-a povestit câte ceva despre mănăstire şi despre viaţa Părintelui Arsenie.
Vă sfătuiesc pe toţi să mergeţi la Mănăstirea Prislop.

Maria Boeriu, clasa a IV-a A, CN „Radu Negru”

Apostolat în Ţara Făgăraşului, nr. 58 - noiembrie 2011