Editorial: Omul de la catedră

Filele întoarse din calendarul ajuns în luna septembrie ne fac să rememorăm primele zile de şcoală din viaţa fiecăruia dintre noi, cu emoţiile, sfiala şi optimismul pe care cu toţii le-am trăit an de an în acest anotimp.
„Dacă gândul omului, spunea cineva, ţinteşte la un an să semene grâu; la 10 ani să planteze un pom, iar la 100-200 de ani, să instruiască un popor – sădind grâu, recoltezi o singură dată; plantând un pom, de zeci de ori, instruind un popor, recoltezi sute de ani”. Acesta din urmă este privilegiul omului de la catedră. Dascălul este omul de la care generaţii după generaţii au învăţat să dezlege marile mistere ale lumii: omul sub privirile căruia serii de şcolari au adunat, mărgăritar cu mărgăritar, comoara de cultură cu care au trecut dincolo de porţile şcolii şi au răzbit în viaţă; omul care a învăţat copiii şi tinerii să iubească pădurea şi izvoarele, ruinele locurilor unde au trăit şi au muncit strămoşii, cântecele bătrâneşti, basmele, snoavele şi ghicitorile, graiul plaiurilor noastre, sufletul curat al oamenilor de la noi şi tot ce poate să însemne patrie.
Dragii noştri învăţători, vă aplecaţi cu căldură şi răbdare asupra noastră, dăruindu-ne în fiecare clipă picătura binefăcătoare a cunoaşterii. Datorită dumneavoastră învăţăm semnificaţia iubirii, bunătăţii, înţelepciunii, altruismului, înflorindu-ne aura de lumină şi puterea omenească. Prin dumneavoastră ne formăm meşteri dibaci, profesori minunaţi, doctori iscusiţi, preoţi deosebiţi, ingineri pricepuţi, artişti desăvârşiţi şi tot ceea ce înseamnă verigile importante ale societăţii noastre.
Chiar dacă nu tot timpul ştim să vă fim recunoscători pentru tot ceea ce faceţi şi de mule ori, pe nedrept, uităm să vă aşezăm în galeria valorilor unui neam, astăzi vrem să vă spunem cât de minunaţi sunteţi şi cât de importanţi rămâneţi pentru noi toţi.
Învăţătorul mântuirii noastre să lumineze cu harul iubirii Sale pe dascăli şi pe discipolii lor în lucrarea sfântă a educaţiei ca îmbogăţire de cunoştinţe şi formare de conştiinţe, ca dobândire a înţelepciunii, cum se spune în rugăciunile Bisericii la deschiderea anului şcolar. Iar înţelepciunea se vede mai ales acolo unde inteligenţa minţii se uneşte cu bunătatea inimii, libertatea cu responsabilitatea, ştiinţa cu spiritualitatea, teoria cu practica, competiţia cu spiritul colegialităţii, toate sinonime cu jertfa lui Iisus Hristos, Dascălul cel Prea-Înţelept.

Pr. Alexandru Stanciu

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 56 - septembrie 2011