Cum să mă rog pentru şeful meu?

- Cum să mă rog pentru colegul meu, adică şeful, care este de altă confesiune şi care de multe ori mă umileşte?
- Cu toată dragostea! Să ştiţi că pe oamenii care ne fac rău şi care ne fac rău în chip evident, nu trebuie să-i judecăm, nu trebuie să ne revoltăm. Dacă vezi un om nebun că face tot felul de prostii, de nebunii, chiar te loveşte, te superi pe el? Nu te superi, pentru că ştii că el e bolnav mintal, ştii că n-are toate minţile, îl ierţi, îl rabzi. Pe un copil care poate de multe ori face prostioare, face prostii, o să-l ierţi cu uşurinţă, pentru că ştii că nu e încă matur, nu le înţelege pe toate. Aşa să facem şi noi cu cei care ne fac probleme mari, poate foarte mari. Dacă vedem răul concret făcut, să-i înţelegem ca nişte oameni care sunt bolnavi sufleteşte. Să ştiţi că prin oamenii care nu au credinţă deplină, adevărată şi curată, diavolul poate lucra cu uşurinţă; şi atunci le aruncă un gând în minte, iar ei nu ştiu că gândul acela e de la diavol şi nici nu fac deosebirea între gânduri, şi nici nu se gândesc la treaba asta, şi nici nu le pasă de treaba asta. Şi atunci dracul face ce vrea cu ei. Şi dacă tu te-ai pus să fii creştin, ţi-l pune duşman pe şef ca să-ţi facă viaţa amară. Că dacă tu te-ai lăsat de desfrânare, tu te-ai lăsat de rele, ai început să ţii o viaţă creştină, ai început să ţii posturile, ai început să te împărtăşeşti, respecţi poruncile, te sileşti să-L iubeşti pe Dumnezeu, diavolul nu te mai poate înşela, nu-ţi mai poate spune: „Du-te şi fă desfrânare acolo… Du-te înşeală-l pe acela…”. Nu mai vrei s-asculţi. Atunci ce face diavolul? Pune în mintea unui om care nu-şi dă seama de lucrul acesta (că-i lucrare drăcească asta) ură împotriva ta. Îl pune să-ţi facă şicane, îl pune să-ţi facă probleme foarte mari, poate. De ce? Ca să te facă să-l urăşti! Ca să te facă să răspunzi cu rău la răul lui şi atunci a rezolvat problema: te-a făcut să păcătuieşti, te-a făcut să cazi în mânie, te-a făcut să cazi în ură, în condamnare.
Ce trebuie să facem noi? Să-i răbdăm. Să răbdăm şi să considerăm că-s nişte oameni – dacă vedem răul evident – că-s nişte oameni bolnavi, nişte oameni care nu-şi dau seama de ce fac. Treci peste el, rabdă-l, iubeşte-l. Nu-l urăsc pe cel care face un lucru din nebunie, îl iubesc şi încerc să-l ajut. Încerc să-l fac să înţeleagă. Aşa şi noi: roagă-te pentru el, roagă-te din toată inima, cu toată dragostea, şi Dumnezeu va lucra.

Pr. Ştefan Negreanu

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 56 - septembrie 2011