Nu prea reuşesc să-mi fac rugăciunile seara. Trebuie să mă feresc de soțul meu

Am trei odoare, două fete, de aproape 10 ani şi, respectiv, 4 ani şi un băieţel de 2 ani şi două luni. Problema în care doresc să vă consult este că nu prea reuşesc să-mi fac rugăciunile seara. Trebuie să mă feresc de soţul meu, m-a mai prins câteodată şi mă certa. Este un om foarte bun, dar cu treburile astea e mai greu. Când stăteam acasă, în concediile de maternitate, şi dormeam cu copiii în cameră, îi culcam pe ei, bineînţeles, ca de obicei adormeam şi eu, dar mă sculam noaptea, când puteam, şi mi le spuneam atunci. Acum, că am reînceput serviciul, mi-e foarte greu. Dacă iese el afară cu copiii, mi le mai fac atunci. Dar de obicei nu am timp, ajung foarte târziu acasă, cel mai devreme pe la ora 18, dar mă prinde şi ora 20. Abia de apuc să mă spăl, să mănânc. Ce mai, sunt tot în viteză şi nu ştiu cum să culc copiii mai repede. Şi tot pe la ora 23 îi culc, chiar şi mai târziu câteodată. Rar când reuşesc mai repede. Şi tot aşa, adorm de obicei înaintea lor. Iar când reuşesc să mă trezesc, în toiul nopţii, mă duc în sufragerie, unde dorm cu soţul. Ei, şi o vreme puteam să-mi spun rugăciunile aşa, când mă sculam în miezul nopţii, că nu mă deranja nimeni. Dar acum soţul meu şi-a făcut un obicei şi vine şi mă trezeşte să mă duc în sufragerie. Na! Acum ce mai fac? Că nu mai pot să întârzii, că vine iar şi dacă mă vede, am încurcat-o. Şi când mă gândesc că doar vreo 10 minute îmi trebuie… Tot zic că mi le spun până să culc copiii, foarte rar însă reuşesc. Dar şi când reuşesc, ce bine e! Of, şi nu ştiu cum să fac… Cred că cel mai bine e să-i spun soţului, seara, că am nevoie de 10 minute doar pentru mine. Să nu mă deranjeze. Dar nu prea ştiu de unde să le iau, că-s tot timpul în grabă, nu ştiu ce să fac mai întâi.
Mareee problema!:)
Îmi cer iertare că va deranjez şi sper că nu v-am plictisit prea tare. M-aş bucura să primesc câteva din cuvintele dumneavoastră mângâietoare şi pline de voie bună!
Va sărut mâna, cu drag şi respect,
M. V.

Draga mea Copilă cu copii!
Uite ce să faci: să înveţi rugăciunile pe de rost, cât poţi, şi să le spui la cel mai sigur adăpost din casa ta: braţele soţului tău. Să te cuibăreşti lângă el şi să spui rugăciunile în gând, ascultându-i inima cum bate. Să-L rogi pe Domnul în taină să înmoaie această inimă când şi cum va voi El, ca să apucaţi vremea în care să vă faceţi rugăciunile împreună. Dar copiilor neparat să le faci un program de culcare mai devreme şi să le faci rugăciunea de seară şi semnul crucii! Te rog!
Apoi, să-l binecuvântezi mereu pe soţul tău şi să te rogi pentru el şi, când sunteţi în pace, să-i explici cât de importantă e pentru tine relaţia cu Dumnezeu. Eu cred că după ce vei face prima parte a acestui program de rugăciune, toate se vor schimba.
Cu drag şi încredere,
M. Siluana

Centru de formare şi consiliere „Sfinţii Arhangheli” Iaşi

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 55 – august 2011