Nu demult am scris despre acest subiect încercând să arăt diferenţa dintre pelerinaj şi „vizită”, dintre călătoria duhovnicească şi turismul religios. Deoarece consider că nu am reuşit să lămuresc pe deplin acest „subiect” (câteva discuţii cu o serie de persoane mi-au confirmat bănuiala) o să încerc să-l prezint puţin altfel, cu nădejdea că o să am mai mult succes de această dată.
Pe urmele lui Hristos acolo şi aici
Mulţi creştini care au avut posibilitatea de a fi mers în pelerinaj la Ierusalim mi-au povestit cu mare bucurie ceea ce au văzut, dar mai ales ceea ce au simţit cu această ocazie şi m-au îndemnat să fac tot ceea ce pot să ajung pe acele meleaguri. M-au bucurat mărturiile lor şi am dat slavă lui Dumnezeu pentru oportunitatea pe care le-a oferit-o. Nu pot să spun însă că sunt un mare amator de călătorii şi nu am avut curajul să le stric bucuria spunându-le că nu simt încă nevoia să ajung acolo. Drumul spre Ierusalimul de pe deal (biserica din satul unde slujesc este pe deal) mie-mi ajunge şi nu am simţit nici măcar nevoia să merg să slujesc în altă parte decât rareori, şi mai ales atunci când situaţia o impunea.
Să văd Ierusalimul? Eu sincer să fiu mă simt în Ierusalim la fiecare Sfântă Liturghie. Călătoria aceasta, despre care mi-au povestit fraţii mei creştini, ne poartă, cum spun ei, „pe urmele Lui Hristos”. Pe urmele lui Hristos suntem, iubiţilor, de la Sfântul Botez. Şi nu oricum, ci sub oblăduirea Duhului Sfânt, pe Care l-am dobândit de atunci, prin primirea Peceţii Darului Duhului Sfânt, şi mai mult chiar, hrăniţi fiind pe Cale cu chiar Trupul şi Sângele lui Hristos. Suntem, deci, încă de atunci: născuţi, îndreptaţi, luminaţi, miruiţi, sfinţiţi, spălaţi, înfiaţi, întăriţi şi hrăniţi de Dumnezeu. De atunci, dragii mei, suntem pe urmele lui Hristos. De atunci suntem „pe Cale”. Nouă nu ne rămâne decât să nu ne rătăcim.
Ierusalimul din inimă, o ţintă mai dificilă
Cel care nu se rătăceşte calcă pe urmele lui Hristos. Calea ce nu trebuie să o rătăceşti este calea spre inima ta, acolo unde este Hristos. Calea ta spre Ierusalim nu este altceva decât calea spre propria inimă, unde sălăşluieşte Fiul lui Dumnezeu. Călătoria ta spre Ierusalim trebuie să fie în primul rând călătoria spre propria inimă. Efortul pe care orice pelerin mărturiseşte că l-a depus spre a ajunge la Ierusalim este joacă de copil în comparaţie cu efortul pe care fiecare trebuie să-l depună pentru a răzbate pe calea spre propria inimă. Dacă el a avut de înfruntat căldura, praful, nesomnul ... etc, în călătoria spre Ierusalimul inimii noastre trebuie să înfruntăm greutatea patimilor noastre. Pentru că Sfinţii Părinţi ne îndeamnă să nu ascultăm de inima noastră până nu am scos din ea toate patimile, iar lupta nu e deloc uşoară.
Aşadar, pe calea noastră spre inimă, nu mergem la plimbare, ci mergem la luptă, mergem la război, şi numai la final ne putem declara victorioşi. Victoria noastră nu e una obişnuită: atunci când ajungi la inima ta, după tot efortul depus pe cale, tocmai ai ajuns în Ierusalim. Şi nu oricum, ci cu Hristos alături. Atunci vei constata, cu mirare, că Hristos a făcut călătoria alături de tine şi te-a condus spre... tine, spre ceea ce Dumnezeu vrea ca omul (chipul Său) să dobândească: asemănarea cu El.
Facultativ / obligatoriu
Aşadar călătoria (pelerinajul) la Ierusalim nu este altceva, pentru noi, decât călătoria spre omul ridicat din apa Botezului şi „însemnat” cu darul Duhului Sfânt; nu e decât călătoria noastră spre omul desăvârşit. Spre deosebire de pelerinajul la Ierusalimul pământesc, pelerinajul spre inima noastră e obligatoriu pentru mântuire. Chiar dacă o călătorie în Israel poate aduce mult folos duhovnicesc, strămoşii noştri s-au mântuit fără acesta. Pe când dacă nu Îl urmăm pe Hristos în viaţa noastră, dacă nu ne întâlnim cu El mereu şi mereu, şi deplin în Sfânta Liturghie, nu ne vom întâlni cu El nici la Ierusalim, nici în viaţa aceasta, nici în cea viitoare.
Vă doresc tuturor, fraţilor, să ajungeţi la Ierusalim. Dar, mai mult decât atât, vă doresc să vă întâlniţi cu Hristos în inima voastră. Pe urmele lui Hristos cu Hristos! Această bucurie o doresc tuturor!
Pr. Marius Demeter
"Să căutăm Ierusalimul din noi, nu cel din Israel."Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 54 - iulie 2011(Părintele Arsenie Boca)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu