Sunt o tânără destul de urâţică

Sărut mâna, iubită Maica Siluana!
Am şi eu o nelămurire. Sunt o tânără de douăzeci şi trei de ani, destul de urâţică.
Asta consider eu, asta o spun cei din jur şi într-o oarecare măsură sufăr din cauza asta. Am observat totuşi că atunci când mă machiez arăt ceva mai bine. Aşa că vin cu întrebarea: e păcat să te machiezi?
Nu vreau să provoc dizgraţie celor din jur şi vreau să mă simt mai bine în pielea mea. În aşteptarea unui răspuns, vă mulţumesc anticipat.

OLD

Draga mea Copilă,
Poate că fardându-te nu mai eşti „urâţică”, dar nici tu nu mai eşti!
Da, e păcat să te machiezi ca să fii mai „frumoasă”, dar nu e păcat dacă te gândeşti numai la ceilalţi: să nu se sperie de tine, de exemplu. Tu să-ţi cercetezi conştiinţa şi să vezi dacă grija de aproapele te face să-ţi schimbi înfăţişarea. Asta e important.
Dar să nu uiţi că machierea nu e păcat propriu zis, ci doar un simptom al bolilor ascunse în noi sub numele de păcat. Acestea pot fi:
- Ignoranţa, necunoaşterea faptului că harul ne face frumoşi, că faţa noastră e frumoasă atunci când sufletul e frumos şi acesta e frumos numai atunci când e cu Dumnezeu.
- Datorită acestei ignoranţe cădem în păcatul nepurtării de grijă faţă de sufletul care atât de uşor se murdăreşte, se întinează cu cele supuse plăcerilor trecătoare. Astfel, dacă nu ne spălăm mereu sufletul prin Taina Spovedaniei, nu ni-l hrănim cu Sânta Împărtăşanie, nu-l „subţiem” prin post şi mătănii, nu-l parfumăm cu rugăciune, nu-i „facem ochii” cu lacrimi pentru lipsa de iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele, nu devenim frumoşi cu adevărat.
- Iubirea pătimaşă de sine.
- Frica de a fi văzuţi aşa cum suntem în realitate şi de a nu fi iubiţi.
- Înşelarea aproapelui şi înşelarea de sine.
- Slava deşartă şi neliniştea produsă de conştiinţa care ştie adevărul şi se teme de demascare.
- Anxietatea şi deprimarea datorate iluziilor pe care ni le facem despre noi şi despre cei ce ne privesc.
- Deznădejdea de a nu fi iubiţi cu adevărat în ciuda tuturor metodelor şi manevrelor folosite.
Să mai continui?

Aşa că, te rog, să cauţi în tine, în faţa conştiinţei, ce se ascunde dincolo de faptul că te machiezi şi asta să consideri păcat şi să încerci să te pocăieşti ca să nu mai fii „urâţică”. Altfel, poţi renunţa la machiaj fără să te eliberezi de adevăratele păcate ascunse dincolo de ce se vede şi să adaugi încă unul grav: judecarea celor care se machiază, fără să ştii că sunt şi situaţii în care, pentru femeile din lume, sunt situaţii în care e necesar să se machieze!
De asemenea, să ceri răspuns de la duhovnicul tău, pentru că îţi cunoaşte deja sufletul.
Cu dragoste, rugăciune şi cu nădejdea de a nu te fi întristat, ci de a te fi ajutat,

Maica Siluana

Centrul de formare şi consiliere „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”

www.sfintiiarhangheli.ro

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 49 - februarie 2011