Editorial: 2011

Da, acesta este anul pe care l-am început. Va trece la fel de repede ca cel precedent. Pe răbojul timpului vom mai cresta un an. Trecutul prinde consistenţă pe zi ce trece: evenimente, fapte, gânduri... toate se cumulează în memoria noastră şi alcătuiesc acest trecut. Am mai făcut un pas spre veşnicie. Cu fiecare zi, săptămână, lună, an, suntem fiecare dintre noi mai aproape de eternitate.
Acestea sunt gândurile care-mi străbăteau mintea la un moment dat, când am conştientizat că trecerea rapidă a timpului nu face altceva decât să ne propulseze tot mai aproape de momentul când fiecare vom face marea trecere spre ceea ce este dincolo de lumea aceasta. Probabil mi-aţi spune că sunt gânduri cam sumbre pentru meditaţie la început de an, când fiecare îşi urează şi speră la mai bine. Pentru mine, însă, este vorba de realism. La mai bine? Care bine? Fiecare îşi defineşte “binele” altfel, în funcţie de ataşamentele inimii sale. Cel mai răspândit bine pe care şi-l doresc oamenii este sănătatea. Fiind sănătos, te poţi gândi şi la alte tipuri de bine: un serviciu mai bun, o poziţie socială mai bună; sau pur şi simplu, dacă eşti sănătos, poţi parcă îndura mai uşor toate neajunsurile.
Foarte bine, aşa este. Şi eu îmi doresc să fiu sănătos. Dar îmi mai doresc foarte mult ceva. În anul 2011 să mă pot apropia şi mai mult de Dumnezeu. Să-L pot cunoaşte mai bine, ca să mă pot adânci mai mult în bine. Să pot deveni mai bun. Să pot fi celorlalţi cât mai puţin o povară sau un alt personaj care-i supără; mi-aş dori şi ceva mai mult: să îi pot odihni pe cei din jurul meu… sau cel puţin să le fiu de modest ajutor. Sunt lucruri cu care la aşa-zisul bilanţ de sfârşit de an nu mă prea pot lăuda. Îmi doresc apoi să fie mai multă pace între oameni. Să iubim mai mult, să zâmbim mai des, să ne decongestionăm mintea de planuri şi target-uri, obiective de îndeplinit… Să învăţăm să trăim, dar mai ales să învăţăm să trăim în Dumnezeu. Atât. Restul lucrurilor sunt efemere. Vor veni şi acelea. Dar pacea, bucuria şi bunăvoirea nu vin decât de la Dumnezeu. În rest… teatru. Teatru şi multă suferinţă… „Veniţi la Mine, toţi cei osteniţi şi împovăraţi, iar Eu vă voi odihni pe voi” Un an odihnitor şi cu pace vă doresc tuturor, să dea Dumnezeu să ne întâlnim la sfârşitul acestui an, bucuroşi fiecare că, pe parcursul lui, am înţeles mai profund cuvintele Mântuitorului de mai sus. La Mulţi astfel de Ani!

Pr. Marius Corlean

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 48 - ianuarie 2011