Aşa-i Vorba!

Nu pot ajunge la ceilalţi,
Că-s bine ascuns între ziduri,
Stau singur sub cerul albastru
Şi fruntea mi-e plină de riduri

Nimic n-am păstrat lângă mine,
Nici mila, nici ploaia de lacrimi,
Azi nu pot să-mi stâmpăr amarul
Şi stau ascuns după ramuri

Nu cânt în strună la alţii,
De fapt nu mai cânt deloc,
Dar liniştea-ncepe să doară
Şi cerul acum e noros

Oricât ar fi să mă doară
Nu joc după cântecul lor,
Că-n lume mereu e o scară
Pe care eu urc sau cobor

Hoţii şi Proştii, măi frate,
Pe-acelaşi pământ, nu-i uşor,
Să-i ai deodată la cârmă
Şi să zâmbeşti galanton

Dar viaţa în ţară-i frumoasă
Dacă declari că eşti chior,
Nu te mai vede nici dracu’
De umbra mândriilor lor

De urli şi tu precum lupii,
Să nu te mănânce cumva,
Tu lup te vei face pe dată
Şi oile le vei mânca

Iar frate, cu dracul, pe punte,
Zicându-ţi că: ”Vorba-i aşa!”,
Fereşte-te, tu, a te face,
Că-n spate ţi se va urca.

Pr. Marius Demeter

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 48 - ianuarie 2011