Păgânizarea sărbătorilor creştine

,,Deci, nu te amăgi, creştine, ci încredinţează-te că nici lupul nu poate să se facă vreodată oaie – după proverb – nici diavolul nu se va face cândva doctor, că mai lesne poate focul să îngheţe şi zăpada să se încălzească, decât dracul să vindece cu adevărat“ (Sf. Nicodim Aghioritul)

Cea mai bună tactică a diavolului
Păgânizarea subtilă a sărbătorilor creştine este o nouă tactică a celor care lovesc de secole întregi în valorile Bisericii. Biserica întemeiată de Hristos, care a dat mărturie prin sângele martirilor, depozitează adevărul necesar fiecărui om pentru mântuire. Dar acolo unde omul nu-şi cunoaşte bine credinţa din comoditate sau pur şi simplu din ignoranţă, diavolul poate interveni foarte uşor. Un gânditor al lumii contemporane, Denis de Rougement, spune că cea mai bună tactică a diavolului este a ne induce în minte ideea că el ,,nu există“: ,,Vedeţi, eu nu exist, sunt doar un mit născocit de popi ca să vă fraierească“ spune demonul. Nu sunt puţini cei care-l cred.

Vrăjitoria şi creştinismul
În ultimii ani însă au început să fie asaltaţi şi creştinii practicanţi, prin inducerea ideii că vrăjitoria face casă bună cu credinţa creştină. Aşa zisa magie albă îi face pe oameni să creadă că există chiar în sânul vrăjitorilor două tabere: cei răi şi cei buni, care luptă cu cei dintâi şi vin în ajutorul oamenilor (sic!). Numeroşi aşa-zişi para-psihologi, care se perindă pe micile ecrane, susţin că sunt creştini. Cu câţiva ani în urmă a avut loc la unul din posturile de televiziune un circ total cu ţigănci vrăjitoare. Una dintre invitate susţinea cu candoare că şi ele posedă un fel de har ca cel al ,,popilor“ dar ,spre deosebire de preoţi, vrăjitoarele vindecă mai repede şi mai eficient: „Aveţi bolnavi sau oameni cu dizabilităţi în familie? Mergeţi la ,,Mama Omida“ că vă vindecă urgent, are iarba fiarelor şi învinge chiar şi bolile de <rac>”.
Concomitent cu aceasta a început, în cea mai mare parte a mass-mediei, un sincretism între praznicele creştine şi păgânism. Astfel putem constata că în noaptea de Sfântul Nicolae se fac „vrăji şi farmece”. Ce are de-a face Ierarhul din Mira Lichiei, care l-a înfruntat pe ereticul Arie la Niceea, cu vrăjile? O altă conexiune se face, de exemplu, între Sfântul Andrei şi strigoi, vârcolaci şi „aflarea ursitei”. De dragul spectaculosului (dacă ştirile despre sărbători nu oferă deja vreo imagine cu îmbrânceală), pentru a fi difuzate sunt completate cu astfel de conexiuni cu tradiţiile păgâne.


Sub vraja televizorului şi a ficţiunii
Aceste tactici, în aparenţă inofensive, duc la păgânizarea credinţei noastre. Pe zi ce trecem devenim mai insensibili la adevărurile de credinţă, nu mai medităm, nu mai ştim să savurăm o carte bună, zeul televizor ne invadează viaţa. Este o revrăjire a lumii. Televizorul a devenit o ,,casă a zeilor“ prin care pătrundem într-un alt spaţiu decât cel al vieţii reale, unde personajele pot fi uşor identificate cu eroii civilizatori ai religiilor păgâne. El devine reperul esenţial al orientării în societate.
Ştim despre ereziile primelor secole, în care Sfinţii Părinţi ai Bisericii au dus o luptă acerbă în plan doctrinar cu duşmanii credinţei adevărate. Ne înşelăm însă amarnic dacă credem că sămânţa aruncată de Arie, Nestorie şi ceilalţi eretici a pierit cu totul. Revine în timpurile noastre, dar mai voalat: în mediile intelectuale se răspândeşte ideea că Iisus a fost Fiul lui Dumnezeu, dar nu a fost Dumnezeu; şi dacă El a fost şi om adevărat, de ce n-ar fi fost căsătorit cu Maria Magdalena? Iar spectaculosul prinde repede, mai ales pe fondul necunoaşterii. Un cunoscut îmi spunea cu câţiva ani în urmă: „Am citit ,,Codul lui da Vinci“ şi mi-am dat seama ce adevăruri sunt scrise acolo.” A avut răbdare să citească ficţiunea amestecată cu ceva date istorice a lui Dan Brown, dar nu a citit Sfânta Scriptură.


O singură religie, al cărei dumnezeu este omul
Noua erezie contemporană este mult mai periculoasă şi poartă denumirea de ,,New-Age“ Conform doctrinei acesteia, lumea trebuie să aibă o singură religie mondială, care să ia ,,tot ceea ce este bun“ din toate religiile, şi să fie organizată într-un singur stat mondial. Se spune că era creştină a ,,peştelui“ şi-a încheiat ciclul. A început era ,,vărsătorului“, în care omul se va depăşi pe sine însuşi, va fi chiar el un mic demiurg, un creator care se va auto-mîntui pe sine însuşi. Religiile orientale, sufismul, teosofia, masoneria, neoidolatria, satanismul, vrăjitoria, astrologia, spiritismul, parapsihologia, ufolatria (credinţa în O.Z.N.-uri), hipnotismul şi călătoriile în vieţi trecute, ocultismul, credinţa în reîncarnare – toate acestea constituie baza doctrinei ,,noii ere“. După cum spune Părintele Arsenie Vliangoftis în lucrarea sa ,,Ereziile contemporane“: ,,Noua Eră este expresia şi promovarea unui vechi plan al societăţilor secrete-teosofi, masoni, iluminaţi etc. spre o stăpânire mondială.“
Aşadar, păgânizarea sărbătorilor noastre face parte dintr-un amplu plan pus la cale de puterea ocultă care lucrează din umbră împotriva Bisericii lui Hristos. Ce putem face noi? Să nu idolatrizăm steagul Uniunii Europene, ci să ne închinăm Crucii lui Hristos, singurul Dumnezeu adevărat. Vom vedea în timp că această U.E este tot un fel de U.R.S.S.; o altă faţă a aceluiaşi balaur.

Pr. Ştefan Botoran

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 47 - decembrie 2010