Veşmântul părintelui Arsenie

Ţara Făgăraşului se-nchină
La veşmântul tău, părinte, ce-i alină.
Ne mângâie de-al nostru dor
Chemându-te, părinte, în inimi cu fior.
Ne este dor să-ţi ascultăm cuvântul
Să ne linişteşti sufletul şi gândul,
Din norii negri să trimiţi o rază
La toţi cei ce-au venit să-l vază!
Al tău veşmânt poartă multă slujire
Şi ne-aminteşte de-a ta ocrotire,
El poartă lacrimi curate ca cristalul
Pentru Tămâia bună ce a avut Ardealul.
În el se simte o inimă bătând
Căldura rugăciunii dogorind,
Se simte pacea şi puterea harică
De care lumea oare-i vrednică?

Maria-Lucia Cornea

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 46 – noiembrie 2010