La ce folosesc slujbele?

Ortodoxia se caracterizează şi se defineşte înainte de toate prin cultul ei, iar esenţa credinţei noastre se trăieşte şi este practicată prin participarea la slujbe. De aceea vom încerca, în cadrul acestei rubrici, să înţelegem mai bine care este rostul slujbelor, ce se întâmplă în cadrul lor şi ce înseamnă asta pentru noi.

Scopul cultului ortodox este stabilirea unei relaţii vii şi directe între Dumnezeu şi om, realizată prin dialog. Cultul este de două feluri:

• 1. public (social, colectiv) - rugăciunea pe care o facem fiecare dintre noi împreună cu alţi membri ai Bisericii, în general în biserică, în forme rânduite de Biserică;
• 2. particular (individual, personal) - atunci când fiecare dintre noi intră în dialog cu Dumnezeu prin rugăciune, în orice loc şi în orice timp, atunci când ne rostim rugăciunile personale de dimineaţă, de seară, înainte şi după masă etc.

Cultul Bisericii Ortodoxe imprimă în sufletele noastre firescul, pacea sufletească, nădejdea. Dumnezeu este la uşa sufletului fiecăruia dintre noi şi bate, însă această uşă se deschide numai şi numai din interior. Participarea la slujbe exprimă dragostea noastră faţă de Dumnezeu, care creşte prin prezenţa noastră la rugăciunea publică, prin mişcarea noastră către Hristos, Care ne aşteaptă, şi unirea în cuget şi în duh cu ceilalţi membri ai Bisericii.
Pe Dumnezeu Îl putem găsi şi putem vorbi cu El în orice moment al vieţii noastre, atât în mod particular cât şi în mod public. Cu toate acestea, în cadrul cultului public, în cadrul slujbelor, dacă participăm cu adevărat la ele, şi trăim ceea ce se întâmplă acolo, Îl cunoaştem pe Dumnezeul Cel Adevărat, aşa cum ni S-a descoperit. Astfel dobândim o credinţă autentică, bazată pe Adevăr, nu pe impresiile personale – care creează un dumnezeu după chipul şi mintea noastră, văzut prin prisma păcatelor noastre.
Singura modalitate de a intra în relaţie cu Dumnezeu este rugăciunea, o lucrare permanentă pe care o deprindem cu mult efort, numai cu ajutorul Duhului Sfânt: „Duhul vine în ajutor slăbiciunii noastre, căci noi nu ştim să ne rugăm cum trebuie, ci Însuşi Duhul se roagă pentru noi cu suspine negrăite” (Romani 8, 26). Această lucrare se întăreşte prin prezenţa noastră la slujbele Bisericii, care ne introduc în spaţiul împărăţiei lui Dumnezeu. Prin diversitatea lor, slujbele ne ajută să Îl purtăm pe Dumnezeu ca ocrotitor al vieţii noastre şi în momentele cotidiene, prin slujbele zilnice, dar şi a celor deosebite, fie că sunt prilej de bucurie, fie de întristare. Le putem pune pe toate în grija lui Dumnezeu, chemându-L să fie prezent în orice moment al vieţii noastre, cu tot ce implică ea: bucurie, necazuri, greutăţi, tristeţe sau frică.

Pr. Gheorghe Dan

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 45 - octombrie 2010