E vremea pocăinţei celei de pe urmă

Sărut mâna. Criza despre care se vorbeşte în ultimul timp este o criză aparentă sau este o criză a omului din afara Bisericii? Se poate spune că această criză reprezintă pentru mulţi un fel de iad din cauza neputinţei de satisfacere a unor dorinţe?
Cum putem trece peste aceste probleme?

Ovidiu

Dragul meu Ovidiu,
Minunatele tale prime două întrebări sunt şi nişte la fel de minunate răspunsuri! Doar ultima are nevoie de un cuvânt nou.
Mai întâi, nu putem şi nu ne este de folos să trecem peste aceste probleme, ci e de mare trebuinţă să trecem prin ele, cu toată fiinţa noastră şi nu singuri, ci cu Domnul. Mulţi dintre noi am trăit şi mai trăim bazându-ne pe „eu pot”!
Acum e vremea să lucreze Domnul, cum spune Psalmistul! E vremea să ne asumăm atât neputinţa actuală cât şi întregul noian de faceri rătăcite din trecut, ca să le oferim Domnului, să le transforme în „ale Sale”!
Acum e vremea pocăinţei celei de pe urmă. Sunt, de multe ori, uimită de cât de mult se vorbeşte despre vremurile apocaliptice şi grozăvia lor, dar cât de puţin se vorbeşte despre pocăinţa pe care ne-o cere Domnul în acea minunată Descoperire.
Aşadar, să trăim tot ce ne oferă „răutatea zilei” făcând „tot ce ne cere El” şi să cerem ajutorul Maicii Domnului care ne-a învăţat această cale! Aşa, vom deveni conştienţi de prezenţa Lui în noi şi cu noi „până la sfârşit”! Aşa vom descoperi că nimeni şi nimic, nici măcar „sfârşitul lumii”, nu ne poate lua Bucuria pe care ne-o dă El! Doar să ne îndurăm să pierdem tot ce am avut fără fim credincioşi şi să devenim credincioşi peste puţinul pe care ni-l va oferi în fiecare zi!
Altă Cale eu nu cunosc!
Cu dragoste şi încredere şi preţuire pentru profunzimea căutării,

Maica Siluana

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 44 - septembrie 2010