Copiii şi rugăciunea

„Persoana care Îi aparţine lui Hristos transformă totul în rugăciune“ - Bătrânul Porfirie

Cum putem să îi facem pe copiii noştri să devină iubitori ai rugăciunii? Bătrânul Porfirie abordează acest subiect spunând: „Copiii ar trebuii să înveţe să se roage. Dar, pentru a se ruga, copiii trebuie să aibă în ei sângele unor părinţi rugători... Nu este suficient ca părinţii să fie evlavioşi. Ei nu trebuie să îi oblige pe copii, să îi facă buni cu forţa. Atunci când încercăm să ne urmăm credinţa cu egoism, îi putem îndepărta pe copii de Hristos... Secretul este să fim buni şi să aspirăm spre sfinţenie, să-i inspirăm pe cei din jurul nostru, să radiem. Viaţa copiilor este marcată de ceea ce le inspiră părinţii.“

Iată trei lucruri care ne ajută foarte mult:

• 1. Fiţi constanţi în programul de rugăciune;
• 2. Implicaţi-i pe copii;
• 3. Mai întâi arătaţi-le, apoi lăsaţi-i să vă imite.

De asemenea, foarte folositoare ar fi întocmirea unei „Liste a Familiei pentru Rugăciune“, care oferă copiilor şansa de a se ruga pentru alţii. Această listă poate fi făcută fie pe o simplă foaie de hârtie, fie v-aţi putea bucura decorând şi creând ceva mai elaborat, cu mici imagini şi simboluri. În fiecare seară, cereţi-le copiilor să pomenească numele celor pentru care vor să se roage. Puteţi să alcătuiţi şi o listă separată cu cei adormiţi.

Prin aceste câteva gesturi mici, Îl lăsăm pe Dumnezeu să lucreze în sufletul copiilor, astfel încât copiii să ajungă să înţeleagă că este mai important să te rogi pentru ceilalţi decât pentru tine. Puterea rugăciunii este mare, foarte mare, în special când este făcută de mai multe persoane împreună. Vă amintiţi de eliberarea din închisoare a Sfântului Apostol Petru, atunci când rugăciunea a fost făcută de către Biserică fără încetare? (Fapte 12, 5)

Bătrânul Porfirie a spus „mai bine este ca noi să îi ajutăm pe oameni de la distanţă prin rugăciune, pentru că aceasta este cea mai bună şi perfectă metodă de a-i sprijini pe ceilalţi.“

www.orthodoxeducation.blogspot.com Traducere de Prof. Mihaela Tatu

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 44 - septembrie 2010