Pagini

luni, 19 iulie 2010

Întrebări încălţate cu bocanci (2)

"La celălalt să te duci cu paşi de porumbel. Aşadar, să te apropii de el în mod delicat şi cu blândeţe, pentru că semenul tău are şi el fricile şi supărările sale. Are şi aşa destulă greutate pe suflet, ca să-i mai adaugi şi tu“. (Cuviosul Iustin Popovici)

Ce bine şi ce frumos este când se adună oamenii laolaltă şi stau de vorbă despre una-alta. E bucurie mare când se reunesc familii mai mari sau mai mici, la câte un eveniment deosebit. Însă, cu toată bucuria, mai apar uneori şi situaţii jenante, care ar putea lipsi, dacă oamenii ar fi delicaţi unii cu alţii li s-ar gândi mai bine la ce ecou vor avea cuvintele lor în sufletul celui cu care vorbesc.


A doua întrebare: «Dar la voi nu vine barza?»

Doi tineri căsătoriţi de câţiva ani buni, încă nu au copii. Vii tu să-i întrebi, că te doare, nu-i aşa, că ei nu au copii şi vrei să ştii care-i motivul, să poţi dormi liniştit! Ce ai dori să-ţi spună? Întrebarea asta am auzit-o adresată în public unor prieteni a căror durere o cunosc, şi nu vă pot spune cât de greu cade un cuvânt de felul ăsta, aruncat aşa, fără nici o consideraţie, pur şi simplu, din... curiozitate!

Tu, cel care ai pus întrebarea, ai dori într-adevăr să afli cât de rău îi doare că nu au copii? Ai dori să afli câte lacrimi au vărsat în genunchi, la rugăciune, chiar ai dori să afli câte zile de tratament au făcut şi cât i-a costat, ai dori să afli căruia dintre ei i-a spus medicul că suferă de infertilitate? Ai dori să îţi răspundă public la toate astea, din moment ce public ai adresat întrebarea ta încălţată cu bocanci? Cu ce drept faci aşa ceva? Ştii tu planul lui Dumnezeu cu ei? Ştii tu câte mai au ei de învăţat sau de îndreptat în viaţa lor, până să vină copilul într-o familie în care iubirea de Dumnezeu să fie în centru vieţii lor?

Nu, nu ştii toate astea, tu doar te-ai arătat interesat de viaţa lor, fără să fii interesat şi de inima lor, de durerea lor. Când vor dori să îţi spună, fii pe pace, îţi vor spune. Dar nu forţa pe nimeni să se gândească la rana din inima lui atunci când îţi vine ţie să «conversezi».
Dacă vrei să-i ajuţi, roagă-te pentru ei. Domnul îţi va răsplăti.
Întotdeauna, la celălalt să te duci cu paşi de porumbel.
Ramona Pop

Întrebări încălţate cu bocanci (1)

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 42 - iulie 2010

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu