Editorial: De partea cui suntem?

Ne aflăm într-o situaţie delicată. Ne lamentăm şi aruncăm vina unii pe alţii pentru starea de criză în care ne afundăm cu fiecare zi ce trece. Unii suntem uimiţi, alţii speriaţi, alţii intrigaţi şi furioşi. Cred că majoritatea românilor priveau cu entuziasm intrarea noastră în această mare familie economică europeană, acest gigant U.E. Acest „mamut” devorator de conştiinţe. Acest vampir care şi-a pregătit prada hipnotizându-o prin plăcerile lumii acesteia pe care le oferea pe tavă tuturor celor ce doreau să guste din ele.

Aceasta miere s-a dovedit a fi însă un imens ocean de fiere, căci toţi simţim acum gustul amar. Un gust pe care noi nu l-am cunoscut până acum. Este gustul amar al pierderii libertăţii noastre, al haosului social, al pierderii demnităţii umane, al cerşetoriei noastre la poarta acestui împărat tiran care se uită sfidător la neputinţa noastră de a ne ridica fruntea cu demnitate, deşi înainte eram mai bogaţi decât el.

Am greşit pentru că nu am ştiut cu cine să ne aliem. Suntem responsabili de urmările acestei greşeli, pentru că am ştiut ce ne aşteaptă. Da. Am ştiut de la început unde vom ajunge. Şi acesta este păcatul nostru. Păcat responsabil care este urmat de consecinţe. Hristos spune: „Dacă n-ar fi ştiut păcat n-ar fi avut, dar de vreme ce ştiu, păcatul este întru ei”. De ce spun că am ştiut? Latinii aveau o vorbă: „Nimic nu este nou sub soare” – o sintagmă care ar fi trebuit să ne atenţioneze. Tind să cred că poporul nostru român, cu conştiinţa lui creştină curată, angrenat în planul lucrării lui Dumnezeu de sfinţire a acestei lumi, a fost într-adevăr un partener loial al lui Dumnezeu. Deşi am fost încercaţi prin tot felul de ispite, încă nu L-am părăsit oficial pe Dumnezeu, aşa cum a făcut-o Occidentul începând cu perioada iluministă şi umanistă.

Noi ştiam că Occidentul nu numai că nu mai este partener al lui Dumnezeu, ci este duşman, chiar „contra candidat” la postul de conducere al lumii, nu numai sfidându-L, ci chiar cerându-I lui Dumnezeu să părăsească scena lumii acesteia. Şi, cu toate acestea, noi doream din tot sufletul să ne aliem cu el: U.E. - marele duşman al lui Dumnezeu.

Spuneam că nu e nimic nou sub soare. Aşa au păţit şi evreii. Popor pe care Dumnezeu l-a ales să-I fie credincios. Când evreii au făcut alianţe neloiale faţă de Dumnezeu, au fost pedepsiţi pentru a nu uita care este rostul lor în lume. Să nu pierdem din vedere că istoria Turnului Babel se repetă. Şi acum popoarele s-au strâns împreună ca şi atunci, încercând să ridice acest turn al nebuniei prin care să-I arate lui Dumnezeu că ei sunt stăpânii şi nu El, Creatorul.

Dumnezeu a început deja să amestece limbile. Să fim atenţi să nu urcăm prea sus în turn, pentru ca nu cumva căderea să fie fatală.

Pr. Iosif Ciolan

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 42 - iulie 2010