Adam şi Eva au ascultat un timp, dar într-o zi, pe când Eva era singură, îi iese în cale diavolul, un înger devenit rău, care era gelos pe fericirea lor. Ascunzându-se sub chipul unui şarpe, el o îndeamnă pe Eva să guste din fructele atât de frumoase ale pomului. Eva se înfricoşează. Cum să guste? Dumnezeu le-a spus să nu facă asta!
- V-aţi gândit că Dumnezeu se teme că dacă mâncaţi din roade, s-ar putea să deveniţi şi voi dumnezei, ca El?
Cum să se gândească la aşa ceva? Eva cade pe gânduri…
- Hai, gustă-le, gustă şi vei vedea! Sunt cele mai frumoase roade din Rai!
Parfumul merelor îi gâdilă nările. Ce aromă îmbietoare, ce culoare! Nu rezistă ispitei, se apropie şi culege fructul cel mult dorit. Apoi fuge repede, să împartă cu Adam bunătatea!
Gustă şi el, fără să se întrebe dacă fructul este din pomul cunoştinţei.
Ce gust, ce aromă, a fost tare bun! Dar ce se întâmplă? Se simt amândoi rău… Se ruşinează de trupurile lor goale. De ce nu au pene, ca păsările? Sau blană, ca animalele? Şi le este frig, tare frig! Înainte nu le era frig! Rup frunze din copaci şi fac împletituri pe care le înfăşoară fiecare în jurul trupului. E deja seară… Se ghemuiesc la rădăcina unui copac. Dar iată că se aud paşii lui Dumnezeu şi glasul Lui:
- Adame, unde eşti?
Altădată erau tare bucuroşi când se întâlneau cu Dumnezeu! Acum însă… tremură cu totul. Adam nu ştie dacă trebuie să răspundă. Într-un târziu, se ridică şi spune încet:
- Aici sunt, Doamne… Am auzit paşii Tăi şi m-am temut.
- Te-ai temut? De ce…? Nu cumva ai călcat porunca Mea? – întreabă Dumnezeu, aşteptând o mărturisire.
Adam însă arată spre Eva:
- Ea m-a îndemnat! Femeia pe care mi-ai dat-o Tu!
Dumnezeu, întristat, se întoarce spre Eva:
- Eva!
Ea stă încă ghemuită, se simte nedreptăţită. Şarpele a îndemnat-o! Acesta însă se strecoară bucuros şi mulţumit de isprava lui. I-a păcălit!
- Şarpele m-a înşelat! – spune ea, dezvinovăţindu-se şi aşteptând ca Domnul să-l trăznească.
Însă Dumnezeu iubeşte toate făpturile Sale. Nu vrea să piară niciuna, nici măcar cea mai rea. Îi porunceşte doar deci şarpelui ca de acum înainte să se târască, din cauza minciunilor pe care le spune pentru a-i înşela pe oameni.
Apoi îi ia pe Adam şi pe Eva şi îi scoate afară din Rai. Ştiu şi ei că, pentru că au încălcat porunca, vor cunoaşte moartea. Iar moartea nu are loc în Rai, Raiul este viaţă veşnică. De aceea trebuie să plece, iar intrarea în Rai rămâne păzit de un înger cu sabie de foc.
De acum înainte, Adam şi Eva vor trebui să muncească pentru a avea ce să mănânce. Acum ştiu ce este durerea, suferinţa şi greutăţile. Simt cum încep să îmbătrânească, şi înţeleg că vor muri. Le rămâne însă amintirea Raiului. Şi pe această amintire îşi întemeiază toate speranţele lor.
Activităţi:
- 1. Coloraţi imaginea Izgonirii din Rai.
- 2. De ce plâng Adam şi Eva?
- 3. Când Dumnezeu îi întreabă ce s-a întâmplat, Adam dă vina pe Eva (deci pe Dumnezeu, pentru că El a creat-o!), iar Eva dă vina pe şarpe. Ce credeţi că s-ar fi întâmplat dacă, în loc să dea vina unul pe altul şi pe Dumnezeu, ei şi-ar fi cerut iertare?
- 4. Aţi greşit de curând faţă de mami sau de tati? V-aţi cerut iertare de la ei? Dar de la Dumnezeu?
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 41 - iunie 2010
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu