Există mai multe feluri de măcriş, care poate creşte în livezi, fâneţe, pe câmp sau în grădini, cultivat. Toate frunzele de măcriş au un gust acru. Gătite se pregătesc ca spanacul sau se folosesc în ciorbe, însă din cauza oxalaţilor pe care îl conţin (care provoacă pietre la rinichi, ca şi spanacul, de altfel), este recomandată consumarea lor crude, în salate. Dacă vreţi neapărat să îl gătiţi, înainte de preparare se opăreşte, pentru a mai elimina din efectele acidului oxalic. Nu este însă recomandat bolnavilor de rinichi, persoanelor reumatice sau celor care au gastrite.
Măcrişul conţine vitamina P, potasiu, magneziu, siliciu şi este bogat în vitamina C şi fier. De aceea este recomandat în mod special primăvara, când organismul are nevoie de refacere.
Este răcoritor, digestiv, depurativ, diuretic, antiinfecţios, uşor laxativ, este foarte bun împotriva în caz de greţuri, febră, abces, hemoroizi.
Natalia Corlean
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 40 - mai 2010
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu