Pagini

luni, 15 martie 2010

Părintele Gheorghe Leonte s-a mutat la cele veşnice

După o suferinţă de mai mulţi ani, părintele Gheorghe Leonte, parohul comunităţii din Şoarş, a plecat la cele veşnice vineri, 12 februarie, la vârsta de 58 ani.


Părintele Gheorghe Leonte a fost înmormântat duminică, 14 februarie, în cimitirul parohiei pe care a slujit-o timp de 30 de ani. Slujba înmormântării a avut loc în biserica din Şoarş şi a fost oficiată de Preasfinţitul Andrei Făgărăşeanul, Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, împreună cu un sobor de 23 preoţi şi diaconi, în prezenţa numeroşilor fii ai comunei, care s-au alăturat familiei îndurerate. Răspunsurile la strană au fost date de un grup condus de Prof. Gheorghe Malene.
La finalul slujbei, părintele protopop Ioan Ciocan a dat citire cuvântului Înaltpreasfinţitului Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, apoi a prezentat datele biografice ale fostului paroh al satului Şoarş. Părintele Gheorghe Leonte s-a născut la 26 august 1952 din gemeni, sora sa murind însă la scurt timp. Copilăria şi-a petrecut-o în oraşul natal, Braşov, unde a făcut şi şcoala primară. A urmat seminarul teologic din Cluj, apoi Facultatea de teologie din Sibiu, pe care a absolvit-o în 1979. În acelaşi an s-a căsătorit cu soţia Georgeta şi a fost hirotonit preot pe seama parohiei Felmer-Şoarş. În 1996 Şoarşul, care până atunci era filie, a devenit parohie, iar părintele Gheorghe s-a mutat ca şi paroh al comunităţii de aici. A avut doi copii, Monica şi Sebastian.
Amintirea sa va rămâne în sufletele tuturor celor care l-au cunoscut, părintele Gheorghe Leonte fiind un preot simplu, care a cunoscut iubirea lui Dumnezeu. Cu adevărat, înmormântarea unui slujitor al altarului nu este o încercare a credinţei, ci împlinirea unei vieţi de slujire cu fidelitate. Cel care, pe tot parcursul vieţii sale, putea fi o torţă aprinsă şi putea vesti mângâierea lui Dumnezeu în biserică, lângă sicrie, la paturile bolnavilor, este la rândul lui prohodit la plecarea sa din lumea aceasta. Şi pentru viaţa lui sunt adevărate cuvintele: e o împlinire când Dumnezeu îşi cheamă acasă slujitorul, e împlinirea unei vieţi!
Dumnezeu să-l odihnească!
Pr. protopop Ioan Ciocan,
Diac. Claudiu Păun


Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 38 - martie 2010

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu